– Hai să mergem la FITS!
– Hai!
– Uite, putem să mergem la Faust!
Mă duc online, cumpăr repede bilete, iar apoi aștept cuminte ziua de vineri.
Ne suim în mașină și în patru ore suntem în Sibiu. Pe drum, descoperim că biletele la Faust sunt pentru 12 iulie, nu 12 iunie. Uf, asta este.
Bun, ce facem acum?
Răsfoim programul…”Însemnările unui nebun” suna bine.
O ploaie torențială ne așteaptă la sala Thalia. Suntem uzi până la piele, dar bucuroși că am ajuns la timp pentru spectacolul de la ora 18.
În hol, ne întâmpină o mare de oameni care așteaptă să intre în sală, dar nu mai sunt bilete. Păcat. Dar uite că n-am venit degeaba. Zărim câțiva amici de prin țară și aflăm că nu-i chip să intrăm. Așa ne hotărâm să plecăm spre centru.
Suntem prima oară la FITS, n-avem bilete la alt spectacol, dar atmosfera vibrantă din oraș ne molipsește de optimism. Este extraordinar să vezi un oraș atât de animat și să te întâlnești cu fețe zâmbitoare la tot pasul.
Ne oprim la o cafea pe una din terasele pietonalei Balcescu.
În câteva minute, strada se umple de sunete și culori, iar noi ne minunăm de spectacolele ce-și revarsă magia în stradă, oprind din drum turiști și localnici.
Așa am descoperit că, deși nu avem bilete, suntem pe una din scenele FITS.
Teatrul coboară în stradă. Trupe de trubaduri, fanfare, cimpoieri – toți își găsesc loc pe pietonala Nicolae Bălcescu, locul în care poți fi surprins în orice moment de un spectacol de stradă inedit.
Totuși, ne dorim să vedem o piesă de teatru sau un spectacol la FITS. Așa că a doua zi încercăm să găsim bilete online, dar fără succes. Ce ne facem?
Aflăm că singurul loc de unde mai putem lua bilete este Germanos. Spre norocul nostru, găsim câteva bilete și ne cumpărăm la fiecare spectacol disponibil: Gospel la Lutherană și un spectacol de dans contemporan. Habar n-avem dacă am ales bine, dar noutatea experienței ne înveselește.
Prima dată la gospel, prima dată la dans contemporan și primele spectacole de stradă ne fac să ne îndrăgostim de FITS.
Ieșim zâmbind de la cele două spectacole și ne plimbăm prin oraș fără țintă, dar cu dorința în suflet să experimentăm tot ce poate oferi acest festival.
Se lasă seara peste Piața Mare, dar lumea nu se dă dusă acasă. Sunt semne că urmează un spectacol. Zăbovim și noi pe lângă marea de oameni, fără să știm exact ce sau la ce să ne așteptăm.
Deodată, pâlcuri de lumină ne ghidează privirea spre clădirile din piață. În ochiurile luminate, apar mici balerine în fuste tutu albe și pufoase. Par niște norișori ce dansează pe cer și pe fațadele clădirilor.
Dansul lor delicat și ușor pare a fi desprins dintr-o lume de basm, iar noi suntem magnetizați de frumusețea spectacolului.
Magia se încheie într-o ploaie de confetti și, odată cu ea, prima experiență la FITS.
Am fost la Faust o lună mai târziu și ne-am bucurat să găsim sala arhiplină, semn că nu suntem singurii nebuni care bat 4-5 ore de la București la Sibiu să vadă o piesă de teatru – minune.
Anul următor ne-a găsit mai organizați, admirând lumile create de geniul lui Silviu Purcărete, în sălile de teatru ale celui mai fain festival din România – FITS.
***
Pe Ana Matei o puteți citi și pe blogul ei.
Credit foto: Autoarea textului