S-au făcut deja trei ani de când ajung la FITS în fiecare vară, chiar dacă uneori (doar) pentru două-trei zile, iar alteori pentru toată durata festivalului. Vin cu mare drag și-s tare bucuros să fotografiez atmosfera și starea de bine create de oamenii care participă la festival.
În fiecare an am încercat să caut locuri noi de unde să fotografiez spectacolele de stradă. Am bătut pe la ușile oamenilor, le-am explicat ce am de gând și i-am rugat să mă lase câteva minute, la ei acasă, să fotografiez de pe balcoanele lor ce se întâmpla pe stradă. Și-am trecut astfel prin tot felul de experiențe, de la refuzuri hotărâte până la „DA”-uri cu cea mai mare sinceritate. Mă așteptam, până la urmă. Eram un străin care voia să intre în casa cuiva.
Însă experiența care mi-a rămas în cap – și de care-mi amintesc cu mare drag – s-a petrecut la ediția de anul trecut, din 2015. Am ajuns în casa unui domn care m-a lăsat să fotografiez fără probleme, „cât ai tu nevoie”, de la geamul din dormitorul familiei. Pe stradă era atunci spectacolul unei fanfare care făcea o atmosferă de senzație. Pietonala Nicolae Bălcescu era plină ochi de oameni.
La un moment dat, un domn din formație vede că fotografiez ieșit pe jumătate în afara geamului, face semn colegilor lui și – dintr-o dată – toată trupa se întoarce spre mine și începe să-mi cânte. Câteva secunde mai târziu toată lumea se uita spre geamul de unde fotografiam eu.
Au fost câteva momente minunate! 🙂
***
Pe Dragos il puteti citi si pe blogul lui.
Fotografia apartine autorului.