FITS fără Sibiu ar fi ca Sibiul fără FITS, adică minunat, dar cu un colț sfărâmat. Împreună sunt ceva rotund, cu viermuială de acrobați pe străzi, cu piețele înțesate, cu spectacole în fiecare zi și în fiecare seară, în toate locurile din oraș care dețin o scenă sau suportă amenajarea uneia, și cu petreceri energice noaptea. FITS mai înseamnă și gogoși mâncare aiurea pe strada mare, pierdut regăsit timpul la umbra unei librării ori zăcut cu orele la o terasă. Zăcut din ăla bucuros, de început de vară, în fața unui laptop sau a unei cafele, în fața unui laptop ȘI a unei cafele sau pur și simplu în fața unor alți iubitori de FITS.
Cea mai pregnantă amintire de la ultimul FITS trăit de mine e Faust-ul lui Purcărete. Da, știu, e un spectacol-star, atât de star că a devenit prea mainstream, iar unii critici strâmbă din nas când aud de el. Cică Purcărete prea ar fi băgat în el toate lucrurile care i-au picat sub ochi, în timp ce îl pregătea: “Ah, ia uite un bibelou cu rinocer, ia să băgăm noi un rinocer și în Faust. Dar, vai, uite și niște pantofi cu toc, roșii. Îi bag și p-ăștia”. Și așa mai departe… Și ce dacă? Atâta timp cât am ieșit de la spectacol cu gura căscată și am mai reușit s-o închid de-abia peste 3 zile, după ce mi-au intrat în ea toate muștele din Sibiu, e ok.
Mergeți la FITS tocmai pentru că e la Sibiu și la Sibiu, tocmai pentru că e FITS în el. E o experiență completă.
***
Pe Simona Tache o puteți citi și pe blogul ei.
Credit foto: Adi Bulboacă | FITS 2015