FITS 2017: Cântăreața cheală, în regia lui Nicolas Bataille

Seria spectacolelor de teatru ale Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu a fost deschisă de una dintre cele mai de seamă reprezentante ale teatrului absurd, „Cântăreața cheală”, scrisă de unul dintre fondatorii acestui gen, Eugen Ionesco, și regizată de Nicolas Bataille. Acest spectacol al teatrului parizian „Theatre de la Huchette” a avut parte de un succes neîntrerupt încă de la debutul său, din data de 16 februarie 1957.

Deja înainte cu o jumătate de oră de spectacol, a început să fie zarvă în foaierul teatrului Gong. Printre spectatori i-am întâlnit pe Eugen și Anca, un cuplu cu mari așteptări de la spectacolul regizat de Nicolas Bataille, datorită notorietății acestuia. De asemenea, Ștefania, studentă la ULBS, a ales să vină la acest spectacol, dat fiind interesul pentru subiectul ei de licență, Eugen Ionesco. Tânăra consideră că această piesă de teatru este cea care l-a transformat pe Ionescu în Ionesco. „Cântăreața cheală” nu se numără printre operele citite de Daria (18 ani), dar speră să fie plăcut impresionată de reprezentația francezilor.

Odată ce ușile sălii s-au închis, spectatorii au fost introduși într-o lume a absurdului și a conversațiilor aparent fără sens. Deși acțiunea este una liniară, neavând fir epic bine definit, doar cu câteva suișuri și coborâșuri, publicul a savurat dialogurile personajelor, chicotind și bucurându-se de umorul englezesc. Două cupluri, familiile tradiționale londoneze Smith și Martin, o menajeră și un pompier. Acestea au fost toate personajele care au dat culoare spectacolului, însușindu-și cu seriozitate și convingere rolurile, indiferent de absurditatea subiectului sau nonconformismul situațiilor. Valența gnomică a spectacolului a fost dată de simetria incipitului cu finalul.

„Cântăreața cheală” este genul de spectacol care necesită o perioadă de „digerare”. Totuși, după reprezentație am reușit să surprindem câteva impresii. O spectatoare a fost plăcut impresionată de modul în care societatea englezească a fost creionată prin ochii francezilor. Întrebat de cum i s-a părut spectacolul, alt spectator a exclamat „Este istorie!”, referindu-se la faptul că textul este redat într-un mod specific vremii în care a fost scris, deloc adaptat timpurilor noastre, acest lucru fiind vizibil și la nivelul costumelor și al decorului. Tot acest domn afirmă că  spectacolul nu se mai poate fi considerat avangardist, păstrând „scrupulos imaginea societății englezești din acea vreme”. Alina vizionează pentru a treia oara „Cântăreața Cheală” în regia lui Nicolas Bataille, fiind însa prima oară când vede acest spectacol jucat pe o scenă românească. Pe de altă parte, Alina consideră că atuul acestei piese este întocmai faptul că fiecare reprezentație este identică cu cele anterioare. 

„Cântăreața cheală” în regia lui Nicolas Bataille este un spectacol de teatru care pune în evidență situații aparent fără importanță, însă reușește să fie îndrăgit de orice tip de public. Este cu siguranță o experiență care trebuie trăită măcar o dată în viață.

Articol scris de Raluca Barbu și Oana Neagoe, voluntari FITS 2017. 

*credit foto: Mihaela Marin

keyboard_arrow_up