Ediția de anul acesta a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu și-a dorit să pună în evidență, prin intermediul unor spectacole de excepție, iubirea, din câte un unghi diferit, în corelație cu interpretarea spectatorilor.
„O femeie”, de Peter Esterhazy, ar fi unul dintre acestea. Acest spectacol, o adaptare a cărții cu același nume, pune în scenă diverse ipostaze ale dragostei, din perspectiva unei mentalități masculine care este străbătută și sucită de o anumită ființă și anume o femeie. De asemenea, prin folosirea unui limbaj simplu, dar concentrat, atât fizic cât și verbal, scenaristul reușește să ducă această stare omenească de la o extremă la alta, de la o binecuvântare la ceva toxic, dar fără de care nu se poate trăi.
Spectacolul se poate caracteriza, totodată, printr-o compoziție simetrică, acesta începând și sfârșindu-se printr-un dans, cel dintâi înfățișând atracția dintre două suflete prin dorință și senzualitate, pe când cel din urmă prin pură emoție și sensibilitate. În alte cuvinte, se sublinează ideea că dragostea începe de la o simplă atracție trupească.
„Există o femeie… se vede pe ea că suferă, dar își ascunde suferința. Își retrăiește în permanență imperfecțiunea. Nu știe că durerea e finită.” sunt primele cuvinte care oferă sonoritate spectacolului, aceastea reprezentând un prim portret al iubirii, redat de la distanță, care o vede pe ea exact așa cum este și nu vrea să pară.
Reprezentația continuă cu noi valențe ale dragostei, fie ca ceva sfânt, barbatul comparând-o pe ea cu un înger care i-a „deschis ochii asupra propriei persoane”, fie ca ceva toxic, în care un alt el o așteaptă în continuare pe o altă ea care întârzie mereu.
Totodată, spectacolul este armonios condimentat prin note de ironie, în care cuplul găsește o anume plăcere în „jocul de-a șoarecele și pisica” pe cât și în situația în care cei doi trăiesc sentimente contradictorii.
În jocul de replici, lumini și sunete este surprinsă una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste: „Să te iubesc azi, acum?/Azi și întotdeauna./Vrei o zi liberă?/O joi./ De ce o joi?/Pentru că azi e vineri”.
„O femeie” reușește să provoace spectatorul să râdă copios, dar și să îl pună pe gânduri, oferindu-i libertatea și timpul de a se întreba cum este dragostea pentru el.
Articol scris de Daria Badea și editat de Ștefan Hadăr, voluntari FITS 2017, în departamentul PR și Comunicare.
*credit foto: Adi Bulboacă
