FITS 2017: Aglaja

Spectacolul „Aglaja”, pus în scenă de trupa bucureșteană „Reactor Company”, reprezintă adaptarea dramatică a două romane: „De ce fierbe copilul în mămăligă” și „Raftul cu ultimele suflări”, ambele lucrări ale autoarei de origine română, Aglaja Veternayi. Regia și coregrafia spectacolului sunt semnate de Ștefan Lupu, acesta făcând parte, în același timp, din distribuția reprezentației.

Prin dans, cântec, joc actoricesc și proiecții video sunt propuse teme universale, precum cea a iubirii, a familiei, a orfanei, dar si a aspirației spre ideal și necunoscut. Toate acestea sunt văzute din perspectiva Aglajei. Numele personajului feminin este același cu cel al autoarei, fapt care denotă un anumit caracter autobiografic al piesei de teatru.

În spectacol este urmărită evoluția relațiilor din interiorul unei familii de circari, pe parcursul unei perioade mai îndelungate de timp. Totuși, se manifestă o anumită atemporalitate, sărindu-se de la un moment la altul în mod spontan, ordinea acestora fiind dictată de memoria afectivă a personajul feminin în rol principal.

Între începutul și finalul spectacolului există o simetrie realizată prin proiecția video a unei fete care pășește pe un pod. La început ea merge înainte, iar la final se întoarce. Proiecția reprezintă o metaforă a efemerității vieții.

Reprezentația urmărește evoluția personajului feminin începând din copilărie până în momentul adolescenței târzii. Tot ce o înconjoară se transformă în motive personale, care o forțează să treacă de la inocență la desfrânare. Societatea de care este înconjurată și deciziile negative pe care le iau personajele din jurul ei o împing să renunțe la visul de a deveni o actriță celebră.

Când mătușa sa, Reta, este pe cale să moară, Aglaja încearcă să găsească o soluție pentru a o salva, lucru care denotă frica protagonistei față de inexistență. Mătușa o convinge că moartea este firească, inevitabilă. Pe parcursul spectacolului, sunt inserate momente de cântec și dans din folclorul românesc, care au rolul de a plasa acțiunea într-un anumit context cultural. Acest lucru se manifestă și în finalul reprezentației, când personajele se angajează într-un dans extrem de viu, dinamic și expresiv, un ritual care marchează trecerea în neființă.

Înainte de începutul spectacolului, vorbind cu unul dintre participanți, aflăm că a ales să vizioneze Aglaja la recomandarea unor prieteni. Este încântat de festival, având o „slăbiciune” față de artă și, mai ales, față de teatru. Consideră că spectacolele de teatru reprezintă un mod propice de relaxare și că acestea au impact asupra oamenilor. Un alt participant ne-a mărturisit că a auzit de spectacol datorită recenziei de la Radio România Cultural și consideră că festivalul aduce beneficii orașului, ajutând atât turismul, cât și ecomonia locală.  

La ieșirea din sală, un spectator se declară impresionat de reprezentație, fiind o reușită din toate punctele de vedere. Acesta a spus că au fost foarte multe momente frumoase și scenele au fost bine evidențiate. Este impresionat de jocul și dansul morții, dar crede că acolo ar fi trebuit să se oprească totul. De asemenea, i-a plăcut mișcarea scenică, expresivitatea, mimica, dar mai ales rolul Aglajei.

Articol scris de Ștefania Tomuță și Ovidiu Mărginean, voluntari ai Festivalului de Teatru de la Sibiu, în cadrul departamentului de Comunicare și PR.

*credit foto: Paul Băilă

keyboard_arrow_up