Într-o societate în care libera exprimare este imnul tuturor și rețelele de socializare conduc, se observă faptul că deseori cei mai “activi” internauți sunt și cei mai nesiguri în viața de zi cu zi.

Șapte prieteni șezând la o masă cu ochii în telefoane, „comunicând”. Cu această imagine începe spectacolul „Antisocial”, pus în scenă de Bogdan Georgescu, o situația dramatică ironizată de limbajul colocvial pe care îl abordează personajele create.

Reprezentația pune în scenă povestea unor elevi de la un liceu de prestigiu, care sunt amenințați cu exmatricularea după ce unul dintre cadrele didactice este adăugat „accidental” într-un grup secret de Facebook în care sunt distribuite glume la adresa profesorilor și nu numai. Faptul că „trădătorul” rămâne în anonimitate creează mult haos atât între elevi, cât și între părinții și conducerea instituției de învățământ. Certuri, jigniri și adevăruri șocante ies la suprafață atunci când justiția trebuie servită.

Prin jocul de lumini și sunete, prin trecerea de la lumină la întuneric, actorii sunt surprinși în diferite ipostaze pentru a pune în evidență mentalitatea diferită, dar totuși comună pe care o are un elev, un profesor și un părinte. Totodată, prin intermediul unor scene comice se sublinează teama și curajul spontan prin care trec personajele, mai ales elevii, dar și modul diferit de a aborda o problemă.

Punctul culminant al spectacolului, care duce acțiunea de la o extremă la alta, este reprezentat de momentul în care fiecare tânăr adult este prezentat într-o manieră vulnerabilă. Această clipă de singurătate fizică, dar „agitație virtuală”, este asemănată cu o „peșteră rece”, unde totul era bine.

Într-un moment de slăbiciune, străbătut de o dorință de evadare, vinovatul își asumă consecințele faptelor sale, pierzând lupta interioară cu sinele.  În altă ordine de idei, publicul află astfel că printr-o dorință de afirmare și integrare în care trăiește, tânărul ajunge o victimă a propriei creații.

Spectacolul se încheie cu scena de absolvire, moment în care toți cei implicați și-au dorit să ajungă, dar de care par să nu se mai bucure așa mult; prietenul lor care a fost exmatriculat neavând șansa de a fi alături de ei la sunarea ultimului clopoțel. Îmbibați într-o atmosferă mută și incompletă, aceștia se privesc pentru ultima oară și reușesc să schițeze un mic zâmbet, această ultimă scenă neavând nevoie de un schimb de replici pentru a sugera cât de unică este emoția terminării liceului.

„Antisocial” reușește să abordeze o temă atât de tipică pentru zilele de astăzi. Aceasta pune în evidență relația interumană, dar mai ales modul în care rețelele de socializare, deși create ca o modalitate de a extinde grupul social, sfârșesc deseori prin a izola.

 

Articol scris de Badea Daria și Fălămaș Teodora, voluntari ai Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, în cadrul departamentului de Comunicare și PR.

*credit foto: Adi Bulboacă