Vreau zece zile de bucurie, de teatru, de dans, de frumos, de evadare în altă dimensiune, fără tricouri albe și discursuri sforăitoare, fără nervi, fără ură, fără nimic de genul ăsta.
Sigur, FITS e ceva excepțional, o concentrare de evenimente, 525, ca să fiu precisă, în doar zece zile. Practic, în orice moment, exceptându-le pe alea în care dormi, se întâmplă câte ceva din care ai vrea să faci parte, ceva ce vrei să vezi, să trăiești, asculți, admiri.
Prin urmare, pentru următoarele zece zile, fug în altă lume. O lume frumoasă, magică, unde oamenii zâmbesc, sunt politicoși, discută despre Ionesco și spectacole după Cehov în limbajul semnelor, dansează pe stradă cu artiști din Caraibe, urmăresc orchestrele ambulante și cântă împreună cu ele, merg la conferințe, discută orice altceva decât PSD și ciuma roșie. Doar teatru și (sper!) succesul Simonei la Roland Garros.
Ruxandra Predescu, prindreranduri.eu – Citeşte tot articolul aici