FITS-ul sparge ziduri și deschide șansa miracolului întâlnirii tuturor

Arhitectul Dorin Ștefan Adam, împreună cu biroul Mânadelucru, semnează instalația Mirror Your Community prezentată de UniCredit Bank la #FITS30 în Piața Mare.
Am stat de vorbă cu cel care a creat această instalație despre comunități, oglindire, arhitectură și, cum altfel?, MIRACOL.

Cum a debutat această colaborare? Care a fost punctul de pornire?

Colaborarea a debutat abrupt, intens și foarte bine. Anca Ungureanu (n.r. Director Identitate & Comunicare la UniCredit Bank) văzuse o instalație de oglinzi pe care o făcusem pe terasa unei clădiri din București și i-a plăcut foarte mult ideea. Mi-a propus atunci să mă gândesc la ceva pentru două evenimente care urmau să aibă loc, unul peste o săptămână și altul peste trei săptămâni.
Pe Bulevardul Magheru oglindeam lumea Bucureștiului nevăzut, Bucureștiul de peste case, Bucureștiul care se densifica. Oamenii deveneau parte la această conștientizare și responsabilizare a fragilității și diversității unui oraș cu care, dacă nu știm ce să facem, ne sufocăm.
Prin acea instalație activam un loc. Oglinda surprindea co-prezența omului care se privea, dar o făcea cu un fundal pe care nu îl văzuse până atunci. În cadru intrau și oamenii pe care nu i-ai văzut până atunci pe stradă, dar acum strada era sus pe casă, era lumea pe lângă care adesea treceai și nu o priveai. O priveai acum de sus, dar fără să ai dai aerele „privitului de sus”. Orașul privit de sus se arată divers și dens, dar și fragil. Acoperișurile sunt invizibilul orașului pentru care nu avem ochi să îi înțelegem structura și dinamica.

Orașul este al oamenilor și al locurilor recucerite de oameni

Proiectul s-a conturat în jurul modalităților diverse de a privi, de la orizontul negru decupat, dat de parapetul înalt care izola acest loc expus, locul însemnării cuvintelor, până la oglinda de trei metri care îți arată concomitența cu orașul de jur-împrejur, care te responsabilizează să vezi și să te vezi în ceea ce orașul a ajuns să fie. Orașul este al oamenilor și al locurilor recucerite de oameni. Tot ceea ce este nebăgat în seamă este o parte a preocupărilor biroului Mânadelucru, iar de multe ori nebăgatul în seamă este locul sau omul de lângă noi.

Colaborarea a fost întărită și prin proiectul biroului Mânadelucru, făcut tot pentru UniCredit, la evenimentul Brand Minds.
Nu știu în România o altă bancă care să investească atât de mult în comunitățile creative, să crească și să susțină atât de mult antreprenoriatul.

Imaginea unei comunități nu este doar suprafața superficială a unei societăți, ci este radiografia ei

Tema instalației de la Sibiu era să oglindim o comunitate care, în cei 30 de ani ai festivalului, a tot crescut. Să oglindim un oraș al cărui principal brand este cel cultural. Să oglindim ceea ce face parte din schimbare, iar schimbările nu sunt exterioare, nu sunt impuse de sus, nu se fac de sus în jos, ci vin ca o cerință a fiecărui individ care are un glas comun prin regăsirea unor lumi asemănătoare cu ale altora.

Brieful era „miracolul de a fi împreună”, miracolul care ne unește, miracolul de a ne accepta și de a ne arăta împreună. Dacă cuvintele au valoarea lor și pot uni sau separa iremediabil, astăzi imaginile au aceeași forță și devin simboluri. Imaginea unei comunități nu este doar suprafața superficială a unei societăți, ci este radiografia ei. După mulți ani de diverse schimbări, cred că societatea românească ar trebui să înțeleagă că valoarea nu este doar individuală, ci colectivă. În comunism am trăit prea mult în colectivism încât sensul „comunului” e distorsionat în ADN-ul nostru.

De ce o oglindă/oglindire?

Mă încântă tema asta a privirii. Suntem responsabili pentru felul în care privim ceea ce e în preajmă și de cum îi privim pe ceilalți și pe noi înșine. Privirea face să construim o lume mai bună sau mai rea, atât exterioară, cât și interioară. Mi se pare că nu știm să ne mai privim și că sărim peste noi, acceptând doar anumite fețe pe care ni le punem și tot ceea ce nu intră în profilul instagramabil al fericirii este înlăturat.
De multe ori suntem prea grăbiți să confirmăm clișeele noastre, încât nu lăsăm libertatea intrării în cadru și a altora. Când te privești, dacă îți dai răgaz, vei constatata că te privești cu sinele exterior, dar, treptat, imaginea exterioară îi șoptește și sinelui interior câte ceva. Schimbările apar atunci când oglinda pe care ai întrebat-o „Oglindă, oglinjoară, cine e cea mai frumoasă din țară?” renunță să îți răspundă afirmativ și se îndreaptă timid și înspre lumea ta interioară, interogând-o și punându-ți în față propria-ți oglindire. În oglindire ești tu cu tot ceea ce te alcătuiește mai mult sau mai puțin conștient, mai mult sau mai puțin asumat. Această oglindire e forța comunității care înțelege și acceptă diversitatea fiecăruia și unicitatea lui.

De ce o oglindă la Sibiu?

Fiindcă orașele sunt oglinda comunităților lor. Orașele se fac prin prezența oamenilor în spațiul public, nu prin ziduri. FITS-ul sparge ziduri și deschide șansa miracolului întâlnirii tuturor.

Instalația este compusă dintr-un zid oglindă de 18 metri, cu o înălțime de 2.50 metri și un cerc negru așezat la distanță de zid. Cercul negru este ca un scaun în fața oglinzii, un singur scaun, să aștepți să îți faci foto de pe scaun, ca în fotografiile vechi de familie, fotografiile bunicilor când unul stătea pe scaun și toți restul în jur, frumos așezat, dar în fundal cu foarte multă dinamică.
Este întâlnirea între imaginea fixă (această scenă fixă cu portretul de familie) și imaginea de fundal unde tot orașul e animat și, nu de puține ori, în fața ta intră altcineva care caută un unghi mai bun. Oglinda dă pulsație spațiului cetății, arată viața pieței lui.

Cum trebuie să privească publicul „Mirror Your Community?

Fără reguli, fără ghidaje sau stereotipuri. Te privești pe tine însuți cu tot universul tău și ce cred că e inedit cu această oglindă mare în oraș este că ea te oglindește pe tine, oricine ai fi tu, împreună cu întreaga piață, semnul orașului reunit, semnul comunității prin excelență. Ești parte a unui prezent foarte important care ești tu, un „tu” aproape narcisist și mai ales foarte instagramabil, dar regăsit ca valoare în întâlnirea cu toți ceilalți.
Orașul nu e doar fundal, este imaginea adusă în fața ta, împreună cu toți ceilalți oameni din piață. Orașul e puternic prin oamenii lui, nu prin clădiri sau decizii exclusiv administrative. Oglindirea comunității e oglindirea fiecăruia și a valorii fiecăruia în conștiința că izolarea nu dă fericire. Oglindirea comunității înseamnă fericirea de a fi împreună, miracolul artelor spectacolului care ne strânge în energia lui.

Cum să se privească publicul? Să îndrăznească să se privească fericiți, cu frunțile descrețite. Festivalul de teatru face asta, luminează fețele și mințile tuturor și face să trăim emoții comune. Acest tip de împreună face ca o comunitate să fie recognoscibilă. FITS are această calitate de a pune împreună oameni și spectacole foarte diverse, creează sentimentul apartenenței la o lume construită împreună, la lumea revărsată de pe scenă în public și în oraș, la freamătul continuu, face să nu ne simțim deloc stingheri în fața culturii.

Cum ne uităm spre comunitate din perspectiva arhitecturii? Dar la cultură?

Arhitectura fără oameni nu are sens. Indiferent cât de specială ar fi, cred că dacă arhitectura nu e modificată de folosirile diverse pe care oamenii le dau spațiilor, nu e pe deplin necesară. Funcția arhitecturii doar de adăpost, doar de construcție, e foarte limitativă.

Ce alte proiecte semnate de tine mai poate admira publicul la Sibiu?

Biroul de arhitectură Mânadelucru a avut câteva mici intervenții în Sibiu: o instalație făcută pentru Therme Forum, în cadrul FITS 2019, și anume proiectul de la Piața Mică 22, apoi amenajarea Pieței Huet prin elemente de mobilier urban și amenajarea pasajului subteran din capătul promenadei Bălcescu. Unele au avut un caracter temporar, dar au fost atât de bine primite de public încât au devenit permanente. Alte proiecte au fost intervenții făcute cu studenții de la Universitatea de Arhitectură și Urbanism, unde sunt conferențiar și conduc atelierul de proiectare de la anii 2-3.

Ce înseamnă MIRACOL pentru tine?

Lumea actuală e o lume care pretinde să îți dea miracol la fiecare știre sau colț de stradă. Totul e foarte bombastic astăzi, așa încât aproape că nu mai există superlativ. Fiecare zi e un superlativ continuu. Trăim la o rezonanță extremă și ne căutăm stările intense care să ne împlinească.

Miracolul cred că e ființa fiecăruia, potențialul că fiecare are o anumită chemare și o vocație pe care e chemat să și-o împlinească. Miracolul e că fiecare suntem unici, dar nu acea unicitate de „buricul Pământului”, nu egoism, ci persoane cu mult potențial în devenire.

Miracolul pentru mine? Într-o anumită perioadă a anului, încă oamenii se salută cu „Hristos a Înviat”. Această numită „înviere” poate fi un miracol pentru mine.

keyboard_arrow_up