Foto: Dragoş Dumitru, FITS 2023

Text de Alina Popa

În a cincea zi a festivalului, în somptuoasa sală a Filarmonicii Sibiu s-a întâmplat o altă minune din cadrul FITS2023: un spectacol fascinant de dansuri chinezești al Academiei de Dans Beijing. Cele zece dansuri m-au purtat în epoci diferite, în lumea artelor, a frumuseții, în spații selenare și telurice, unele dintre ele delimitate temporal prin nume de dinastii și împărați despre care nu mai auzisem. Să fie aceasta o invitație la imersare în cultura și istoria chineză? Categoric, da. Înainte să mă avânt în această călătorie a cuvintelor așternute pe foi de hârtie, m-am cufundat lin în poveștile dansurilor suave, ale tinerilor artiști care atingeau cu eleganță perfecțiunea.

Spectacolul a fost deschis de tinere zvelte întruchipând florile de lotus, simbolul chinezesc al purității, armoniei, divinității și iluminării. Materiale diafane îmbrățișau văzduhul ca aripile fluturilor, mânecile lungi, nesfârșite parcă îmi vorbeau despre năzuința continuă a omului de contopire cu elementele cosmice, iar verdele, culoarea predominantă a costumelor mă purta pe valul eternității, al prospețimii, înnoirii și reînnoirii ființei umane. Momentul artistic despre dinastia Tang, despre care aveam să aflu apoi că a fost una dintre epocile de aur ale Chinei, m-a emoționat profund, rămânând în această stare de uluire până la finalul spectacolului. Ca o continuarea firească a unui capitol dintr-o carte, am pornit în Călătoria cântecului mândru pentru ca imediat să fiu absorbită de Dragostea sub umbrelă a doi tineri care își mărturisesc dragostea în chip văzut și nevăzut, prin atingeri și limbaj mimic de o rafinată expresivitate.

Cu fiecare poveste simțeam din ce în ce mai acut chemarea dansului, prin epoca înfloritoare a dinastiei Han, prin strigătul Cocorului Singuratic, pasăre asociată în cultura chineză cu imortalitatea și înțelepciunea, prin dinamismul dansatoarelor care înfățișau îndrăzneala împăratului Qin. La finalul spectacolului, jocul dansatorilor care sfidau gravitația cu o energie impetuoasă, a scuturat petalele plăpânde ale viselor în care pătrunsesem imperceptibil, apăsând corzile vitalității adormite, printr-o izbucnire de mișcări executate într-un tempo cu precizie elvețiană.

Artiștii au prezentat o combinație excepțională a forței, flexibilității și expresivității artistice, prin dansuri care, dincolo de semnificația lor istorică ori culturală, trasează punți între culturi diferite, între zone geografice îndepărtate, dizolvând chiar noțiunea de frontiere. Bucuria dansului, acea inepuizabilă joie de vivre, ne aduce împreună, fizic, energetic, prin undele muzicii vindecătoare, înălțătoare, prin atingeri și mișcări faciale, corporale, prin fibre fine care înveșmântează trupul, lăsându-l să zboare nestingherit. Așa am simțit și eu că zbor în timpul spectacolului celest și uman totdată, și mai ales după încheiere, rămânând îndelung într-o stare extatică, ca o infuzie necesară a sevei care mă hrănește cu adevărat. Alături de mine, întreg publicul a aplaudat euforic, minute în șir spectacolul fastuos, desăvârșit al Academiei de Dans Beijing . Sunt un fluture, sunt o săgeată, sunt delicată și puternică, în și prin dans, în solitudine și alături de oameni, sunt cine vreau să fiu, capacitatea de revenire și devenire în și prin artă, ca și în viață ori în reverie, sunt infinite. Ca de fiecare dată, alegerile ne aparțin. Prin efort susținut, putem fi impecabili, artiștii chinezi au dovedit că armonia și perfecțiunea sunt tangibile cu adevărat.