Cele cinci simțuri și „Niște Fete”

Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu a fost, întotdeauna, și despre studenți. FITS se declară #PrietenPeViață cu studenții din România și din întreaga lume, și în cadrul celei de-a 31-a ediții, în timp ce tinerii actori vin, ca în fiecare an, cu entuziasmul unei noi oportunități, cu strălucire în ochi și cu o poftă imensă de a juca teatru și de a arăta lumii talentul lor. Mă bucură și mă onorează șansa de a scrie despre aceste spectacole aici, în blog-ul Festivalului și-mi pare a fi un match-made-in-Heaven, dat fiind faptul că și eu sunt, la rându-mi, un student pasionat de teatru. Vă iau cu mine într-o călătorie a speranței, a prieteniei și vă voi povesti despre spectacolele de teatru studențesc pe care le văd anul acesta, la FITS. 

„Niște Fete” este un proiect teatral demarat de Departamentul Arte și Media al Universității din Craiova și de Remus Vlăsceanu, care semnează și regia acestui spectacol. Într-o serie de întâlniri captivante într-o cameră de hotel, un macho ajuns undeva la 30 de ani încearcă să-și repare trecutul tumultuos cu fostele iubite, declanșând o avalanșă de emoții și revelații neașteptate. Niște Fete, practic, dezvăluie cu umor și sinceritate fragilitatea relațiilor și căutarea iertării într-o lume în care cu toții simțim apăsarea greșelilor și regretelor noastre.

Am văzut…

… un spectacol foarte curat și pur, atât din punct de vedere al jocului actoricesc, cât și din estetica prezentată. E ceva foarte greu de întinat în modul în care tinerii actori văd lumea și, mai ales, în curajul și vulnerabilitatea cu care redau realitatea pe scenă. Am văzut o echipă de șase actrițe și un actor care construiesc relații complexe, bazate pe un profund sentiment de regret. Sigur, am putea să ne întrebăm, cu toții, cu ușurință: „Cât din ceea ce facem acum vine dintr-un regret din trecutul nostru?”, sau „Merităm să trăim o viață plină de regrete?”. Și, cumva, poate că asta e magia textului lui Neil LaBute, pentru că răspunde la aceste întrebări cu naturalețea unui dialog cotidian, dar cu profunzimea unei introspecții psihologice fine.

Am auzit… 

… voci puternice, tinere și pregătite să demonstreze că merită un loc printre cei mai mari din breaslă. Am auzit și foarte mult control, mai ales în voce, aspect care a construit senzația de curățenie a spectacolului. La începutul spectacolului, ba chiar am auzit și niște gălăgie din spate, dar un domn din primul rând i-a rugat politicos pe spectatori să se oprească din vorbit. Ca în orice Festival Internațional care se respectă, spectatorii au ascultat îndemnul și magia teatrului s-a manifestat în întreaga sa forță.

Am mirosit…

… un spray cu iasomie (cred) care m-a transportat direct într-o cameră de hotel. Am mirosit și emoții cu nasul meu fin-specializat pentru așa ceva. Mă bucur că a fost așa, mă bucură întotdeauna vulnerabilitățile actorilor și mă fascinează când acestea sunt transformate în superputeri ale spectacolului. Am mirosit și înțepătorul whisky scoțian care emana în reveria unui bărbat înecat în alcoolul propriilor regrete, dar și parfumul puternic al fiecărei „fete”. Toate diferite, toate actrițele interpretându-și rolurile cu forță și devotament.

Am gustat…

… umorul. Fin, deștept, curat. În teatru, tendința de a crea experiențe bittersweet a prins din ce în ce mai multă popularitate, iar publicul se regăsește în aceste situații, pentru că hazul de necaz este un mecanism de supraviețuire pe care ni-l asumăm din ce în ce mai mult la nivel identitar. Umorul acestui spectacol reiese dintr-un comic de situație, dar și dintr-un comic de limbaj, iar actorii au conștiința faptului că vorbesc despre lucruri grele, într-o cheie ușor absurdă, care amplifică ironia și evidențiază contradicțiile inerente ale vieții cotidiene.

Am simțit…

… încredere. E minunat atunci când tinerii îți arată că lumea lor e construită pe valori, precum încrederea, vulnerabilitatea și puritatea. Sigur, în acest spectacol, toți cei șapte tineri actori intră într-un joc al adulților și redau problemele lor, regretele lor, frustrările lor. Ce este remarcabil, în schimb, este modul corect și curat în care studenții au înțeles că trebuie să joace acest joc. Și, până la urmă, nu-i așa că majoritate adulților pe care îi cunoști sunt niște Rambo cu spirit tânăr, neliniștiți și măcinați de regrete?

Despre spectacol

Spectacolul „Niște Fete” (titlu original: “Some Girl(s)”) de Neil LaBute, în traducerea și adaptarea lui Bogdan Budeș, aduce pe scenă o distribuție talentată formată din Dragoș Andronie, Gloria Mihail, Roxana Mutu, Gabriela Orescu, Maria Popa, Andrada Zuică și Ștefania Căprea. Regia este semnată de Remus Vlăsceanu, iar producția este realizată de Departamentul Arte și Media al Universității din Craiova, avându-l pe același Remus Vlăsceanu, ca și co-producător. Spectacolul a fost prezent în cadrul celei de-a XXXI-a ediție a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, în cadrul sezonului românesc și francofon.

keyboard_arrow_up