Matei Vișniec: Poți să-mi spui de cât timp faci teatru stradal?
Matthias Rettner: Pan OPTIKUM cred că este din anii ’80. Eu m-am alăturat teatrului din 1998. Noi organizăm spectacole în aceste spații mari. Am fost în Sibiu și cu alte producții de scară mare. Ceea ce ați văzut și ați simțit este menit să spună o poveste. Este o structură de lucru care este foarte importantă acum în Europa. Sunt 32 oameni pe scenă din 10 țări. Aceștia dezvoltă un spirit de tipul: da, putem face asta. Nu contează de unde venim. Suntem cu toții oameni și asta îi face fericiți. Publicul simte asta și-și dă seama că e ceva special. Am vrut să avem mulți oameni în acest sectacol pentru că e important când mișcările din țările noastre ne spun că trebuie să devenim o națiune.
Matei Vișniec: A fost dificil să organizați totul în Sibiu?
Sigrun Fritsch: Rolul meu aseară a fost acela de a da instrucțiuni tehnicienilor cu privire la lumini, dar oricine ar putea face asta. Am fost în Sibiu și acum 2 ani cu o producție mai mică cu 2 grupuri de dansatori. Aceștia au dezvoltat o producție mai mare decât cea pe care o dezvoltăm aici acum unde sunt implicați 4 parteneri. Ideea oglinzii a fost a mea. M-am gândit că aceasta ar fi o oportunitate bună de a reflecta societatea. În Freiburg ne-am gândit la conținut. Oamenilor le place să se concentreze pe vieți analogice. Suntem liberi în cine vrem să fim. Experimentăm tot felul de lucruri pe care le-am dezvoltat ulterior. Nu a fost deloc dificil să revin acest an pentru că am dezvoltat acest parteneriat în ultimii ani. Cunoaștem și alte companii. Totul a fost foarte ușor.
Matthias Rettner: Lucrurile s-au făcut cu multă cunoaștere. Am participat și anul trecut. Ne-am pregătit atât de bine știind că la Sibiu va fi foarte bine.
Matei Vișniec: Avem un mesaj de la reprezentanţi ai Comisiei Europeane: Este o perioadă propice pentru exprimarea artistică. Nu ar trebui să ignorăm atrocitățile din jurul nostru. Voi sunteți mai aproape de Ucraina. Vom avea alegeri. Există un program susținut de Comisia Europeană în sectorul artelor în special pentru teatru. Astăzi ne uităm la experiențele pe care le veți trăi la Sibiu. Dar este și o întâlnire a unor oameni care vor discuta potențiale parteneriate. Știu cât de importantă este cooperarea la nivel european, schimburile, nu doar în domeniul artelor, dar și încercarea de a explica valorile european. Susținem creațiile artistice europene. În special în domeniul teatrului.
Matthias Rettner: Este vorba de o producție mare ca urmare a unui proiect de colaborare de 4 ani. Acesta e un proiect la scară largă cu 14 parteneri din 11 țări. De fiecare dată când derulăm astfel de proiecte ne gândim la proiecte de participare care includ mulți tineri. De multe ori sunt schimburi de experiențe în care sunt implicați creatori de teatru. Pe viitor ne gândim să includem și mai mult noile generațiile astfel încât să le oferim ideile noastre. Am observat că deja se întâmplă asta în unele societăți, cum ar fi programul Erasmus. Dacă ești RO și ai studiat în Portugalia de ex o să spui dar e diferit de ce știam eu, așa că ne dorim să creștem acest grup. Iar în cadrul acestuia vor conta doar abilitățile, contetul social, familial, social, va conta altfel. Ne interesează în acest interval de 4 ani un interval de 4 săptămâni petrecut în 4 țări diferite. Va porni de la un proiect Erasmus. Aceasta e ideea ce stă în spatele proiectului. 50% din finanțare provine de la Bruxelles, iar restul trebuie să vină de la parteneri.
Matei Vișniec: Când ai început să cauți actori sau dansatori, ce preferi? Actori care pot dansa sau dansatori care pot juca?
Sigrun Fritsch: Backgroundul meu este în teatru dansant. E mereu o combinație. Eu am 64 de ani, lucrez cu o echipă tânără, am foarte multă experiență. Lucrăm împreună, nu facem nicio împărțire. Mi-am dat seama însă că trebuie să-i învăț pe dansatori și cum să joace.
Matei Vișniec: Acest parteneriat People Power Partnership are o semnificație importantă. Vorbiți despre oglindă ca simbol. Este un simbol special. Nu e ușor să spui că e vorba doar de un sens. Oglinda înseană și narcisism. Poți evada într-o oglindă, oglinda societății, a sufletelor noastre. Atâtea sensuri! Acest spectacol dă o ocazie de a ne gândi la ce trăim, față în față cu visurile noastre. Ce vor gândi mii de oameni? Sau vor simți doar emoția unui spectacol magic.
Sigrun Fritsch: Sper că-și vor pune întrebări. Un astfel de spectacol trebuie să pună întrebări și nu neapărat să ofere răspunsuri. Dacă ai spectacole de tipul acesta și depinde de cât de educat e publicul. Poate nu e obișnuit să citească dansul. Dar vedem energia dansatorilor care este autentică. Ei sunt autentici pe scenă. Nu contează stilul de dans sau ce preferi. Dacă se pot conecta emoțional cu dansatorii de pe scenă atunci asta va fi reflecția lor. Le cunosc și ei, pentru că sigur au avut aceleași experiență. Suntem cu toții oamenii, iar acest subiect al oglinzii este unul important. Donatorii mei au decis să se reflecte pe ei înșiși dar și societatea în care trăim și și-au dat seama că primești ceea ce oferi. În această eră digitală, de exemplu. Îi susțin să-și dezvolte această viziune.
Matei Vișniec: Particip de mulți ani aici și am observat cum se dezvoltă acest public. La început acesta era un moment foarte misterios care uimea oamenii, nu aveau încredere (spectacole stradale). Înainte de căderea comunismului era imposibil să-ți imaginezi acest lucru în acest oraș. Un spectacol ca al vostru reprezintă o posibilitate de a construi relații dintre oameni și oraș. Brusc, spectatorii au o altă viziune asupra orașului. Folosiți foarte bine spațiul, punctele din care vin actorii, ați implicat oamenii. În aceste momente în care există atâta tehnologie, dar tinerii sunt atât de singuri în fața acestor oglinzi. Iar această situație e o posibilitate de a reconstrui relațiile. Este până la urmă un punct educațional în spectacolul vostru.
Matthias Rettner: Da, vrei să faci un spectacol la scară largă, dar vrei să rămâi într-o zonă democrată. Vrem să facem oamenii să-și adreseze întrebări. Există întotdeauna astfel de întrebări. Oamenii au deja codurile și pot decoda poveștile respective și se gândesc dacă acum se privesc într-o oglindă aceasta poate fi o portretizare a lumii de dincolo și la final pot să revină. Când vorbesc cu oameni sau îi ascult sigur că există această modalitate de gândire magică care poate fi dusă oriunde doresc ei. Când ajungem la public, ceva se schimbă în ei, într-un mod bun.
Sigrun Fritsch: Niciodată nu am făcut ceva mai complicat și nu din punct de vedere tehnic. Trebuie să te gândești cum arată mișcarea, din direcția X, de sus ne-am jucat cu perspectiva. La final, publicul trebuie să se gândească: unde să privească? Pe scenă sau în oglindă. Așa e și în viață. Trebuie să-ți ajustezi perspectiva.
Matei Vișniec: Avem o mulțime de perspective culturale. Noi considerăm că mai ales cultura poate fi în slujba federalizării. Vedem ce se întâmplpă cu extrema dreaptă care câștigă tot mai des. Avem un război la graniță, dar și la sud avem războaie. Ce putem face acum? Avem cultură, dar avem și metode barbare care încep să prindă teren.
Matthias Rettner: Din punctul meu de vedere trebuie să ne concentrăm pe drepturile omului, ale tuturor. Stânga dreapta privesc spre trecut. Dar acum ne îndreptăm spre globalism. Niciodată nu s-a întâmplat ca o națiune să soluționeze probleme politice majore. Ce facem noi, prin proiectul nostru, încercăm să spunem că una e respectul, ascultarea opiniei celuilalt, e bine să fie diferit. Oamenii aceștia vin din țări diferite din punct de vedere social.
