Interviu Oana Marin, coordonatoarea Bursei de spectacole

Oana Marin, Bursa de spectacole: „În cadrul Bursei, toată lumea este concentrată pe diseminarea și aprecierea producțiilor artistice, acesta fiind limbajul comun al Bursei”

Aflată la a 27-a ediție, Bursa Internațională de Spectacole Sibiu (Sibiu International Performing Arts Market) urmează să aducă împreună o serie de profesioniști din artele spectacolului, atât din structuri independente, cât și instituții de tradiție, din țară și din străinătate, în intervalul 24-27 iunie 2024. 

Cu Oana Marin, coordonatoarea Bursei Internaționale de Spectacole Sibiu, am povestit despre provocările unui astfel de eveniment, care înseamnă o muncă constantă desfășurată pe perioada unui an de networking, cercetare, prospectare și documentare riguroase în ceea ce privește specialiștii industriei dedicate artelor spectacole, coagulate într-un mix de idei, trenduri și concepte în patru zile de conferințe.

O serie de schimbări au apărut la această ediție, cea mai importantă fiind legată de selecția a zece proiecte naționale și internaționale, jurizate de specialiști internaționali, care urmează să își prezinte produsele culturale în cadrul evenimentului, dar și eliminarea taxei de participare, tocmai pentru a încuraja cât mai multe structuri dedicate artelor performative să intre în acest dialog necesar industriei pentru dezvoltare.

Cum ai defini conceptul Bursei de spectacole pentru publicul larg?

Pentru publicul larg din România – căci e foarte important să ne adresăm cu toată responsabilitatea unei audiențe autohtone – pentru care un astfel de eveniment poate ridica întrebări sau anumite curiozități, vorbim despre un eveniment de networking de industrie, așa cum se întâmplă în continuarea sau în asocierea unor alte festivaluri cum este Congresul ISPA (International Society for the Performing Arts), sau China Shanghai International Arts Festival, printre altele. În ceea ce privește conceptualizarea unui astfel de eveniment pentru public, nu neapărat neavizat, dar care nu este familiar cu o astfel de activitate, el are două dimensiuni, una pragmatică și una culturală.

Din punct de vedere pragmatic, se referă la o durată de timp de câteva zile, de câteva ore pe zi, în care toți cei angajați în acest proces de networking, fie din perspectivă artistică, de creație sau de producție a artei, fie dintr-o perspectivă critică, de chestionare sau de diseminare a artei, sau dintr-o perspectivă de business, de tranzacționare a artei, se pot cunoaște într-un cadru foarte restrâns și în același timp vast, într-un cadru care oferă o senzație de intimitate și de familiaritate, în care artistul care vrea să își promoveze un spectacolul independent, să zicem, cu mai puține resurse, poate avea acces imediat la directorul unui mare festival, pe care îl poate convinge de posibilul succes și de calitatea acestui produs cultural pe care îl promovează.

Dimensiunea pragmatică se referă, așadar, la oportunitățile de colaborare care le sunt oferite participanților din industrie, în timpul sesiunilor de networking, al prezentărilor sau al conferințelor și sesiunilor de mentorat. 

Dimensiunea culturală, pe de altă parte, este legată de schimbul de idei și practici artistice sau de promovarea diversității culturale și a inovației, într-un cadru care contribuie la îmbogățirea dialogului intercultural.

Ce rol consideri că joacă Bursa în dezvoltarea industriei locale de arte performative?

Prin sprijinul de care se bucură din partea Festivalului, atât la nivel logistic, cât și datorită capitalului simbolic, Bursa are capacitatea de a atrage și de a mobiliza oameni cu putere de decizie din domeniul industriilor creative, reprezentanți ai unor structuri, ai unor organizații sau festivaluri care pot facilita turnee pentru companiile alături de care se pot naște și alte tipuri de colaborări, promovând astfel circulația produselor artistice în sectorul artelor performative. 

Important de subliniat este faptul că prin Bursă, punem la dispoziție toată această platformă de networking prin care oamenii se pot angaja în dialoguri, în discuții și relaționări constructive, pentru a-și promova produsele și pentru a convinge interlocutorii de calitatea prezentărilor lor. Dar o responsabilitate foarte mare este atribuită tocmai participanților Bursei, prin menținerea acestor contacte și după eveniment, când toată lumea ajunge acasă.

Ce te-a surprins cel mai tare la ediția de anul trecut a Bursei?

Este un lucru de admirat și se referă la capacitatea acestui festival, acestui fenomen, din care face parte și Bursa ca parte integrantă, de a crea echipe – un aspect esențial și conectat cu tema festivalului de anul acesta. Aceste echipe reușesc să facă față tuturor provocărilor pe care un astfel de eveniment vast și complex le poate pune în ceea ce privește organizarea. În ciuda acestor provocări, există un soi de capacitate de mobilizare, care asigură succesul evenimentului. În termeni foarte umani, am fost absolut surprinsă că, din ceea ce părea o muncă foarte, foarte complexă până în ultimul moment, până în ultima zi de dinainte de începerea festivalului – și  când spun o muncă foarte complexă, mă refer la toate aceste provocări organizatorice: zeci de telefoane pe zi, zeci de mail-uri la care trebuie să răspunzi, foarte mulți oameni cu nevoi diferite, provocări logistice, de comunicare, un adevărat tur de forță – în momentul în care începe festivalul, lucrurile funcționează de la sine. Chiar exiști sub auspiciile acestei prietenii care naște o atmosferă de colaborare între toți cei implicați. Desigur, prietenia nu este întotdeauna lipsită de tensiuni și de mici probleme, dar toate aceste dinamici contribuie la fluiditatea și succesul festivalului. De fapt, din punct de vedere organizatoric, există o armonie care face ca festivalul să „curgă” lin.

Strict referindu-mă la ediția de anul trecut, nu știu dacă neapărat surprinzătoare, dar în orice caz îmbucurătoare pentru noi, cei din spatele evenimentului, a fost receptarea acesteia de către invitați și participanți. Aceștia ne-au scris și ne-au mulțumit într-un mod atât de plăcut, evidențiind spiritul ospitalier al festivalului: oamenii s-au simțit extraordinar de bine și noi, la rândul nostru, am simțit că acești participanți, cum spune și tema festivalului, rămân prieteni pe viață. Ei vor continua să facă parte din FITS și Bursă și se vor întoarce nemijlocit în Sibiu.

Cum integrați artiștii independenți în povestea Bursei de Spectacole? 

Pitch-urile de anul acesta, datorită anumitor schimbări, precum prezența juriului internațional format din reprezentanți ai unor festivaluri de renume, cum ar fi Edinburgh Fringe, Avignon Off  și Manchester International Festival, reprezintă modalitatea ideală de integrare a muncii independente într-un circuit internațional posibil.

Participarea reprezentanților unor companii de teatru din zona independentă  se dezvoltă de la an la an. Tot mai multe teatre independente se înscriu la Bursă, însă trebuie să recunoaștem că numărul acestora nu este încă foarte mare. Totuși, începând cu acest an, am eliminat taxa de înscriere. Deși nu era o sumă exorbitantă, putea crea dificultăți, având în vedere că în sectorul independent orice plată poate fi problematică, din cauza finanțărilor limitate și adesea insuficiente.

Unde și cum se integrează artele performantive în povestea diplomației culturale?

Nu pot oferi o abordare generală, dar din ceea ce am observat la ediția de anul trecut, Bursa reprezintă un mediu extrem de eclectic. Cosmopolitismul pe care Bursa îl provoacă și îl canalizează atrage o varietate de „vânători de comori” – programatori, curatori de festivaluri axate pe artele performative și alți profesioniști din domeniul cultural. Aceștia vin la Bursă cu diferite nivele de informare despre oferta noastră culturală autohtonă, unii dintre ei întrebându-mă direct despre posibile colaborări sau producții artistice din diverse sfere de interes.

Cred că Bursa este cu adevărat un melting pot, unde diplomația culturală joacă un rol important. Diplomația culturală este strâns legată de un construct identitar bine definit; fără un astfel de construct, nu ar exista nevoia de mediere diplomatică. Deși Bursa include un eveniment de diplomație culturală, în practică, medierea diplomatică este rar necesară. Acest lucru se întâmplă de la sine, deoarece toată lumea este concentrată pe diseminarea și aprecierea producțiilor artistice, acesta fiind limbajul comun al Bursei.

keyboard_arrow_up