Povestirile despre Till Eulenspiegel își au originea în folclorul german, deși personaje similare se regăsesc și în alte culturi europene. Mi s-ar părea nedrept să spun că echivalentul lui Till în cultura română ar fi Păcală și am să vă spun și de ce. Primele povestiri scrise despre Eulenspiegel au apărut în 1510-1512, publicate de Johann Grüninger în Strasbourg. Numele său provine din cuvintele germane Eule (bufniță) și Spiegel (oglindă), simbolizând înțelepciunea și introspecția. Till este cunoscut pentru farsele sale, adesea îndreptate împotriva celor cu autoritate sau împotriva ipocriților. Aceste farse aveau deseori un substrat moralizator, ridiculizând vanitatea, ipocrizia și prostia. Practic, Till, spre deosebire de Păcală, apare ca un antierou care sfidează normele sociale și critică structurile de putere prin comportamentul său excentric și prin farsele sale.
De la construcția acestui personaj pleacă Frank Panhans, regizorul spectacolului Eulenspiegel Till Freedom, în lucrul său cu studenții de la Music and Arts University of the City of Vienna. Ce rol mai are un gânditor liber în vremurile noastre, marcate de auto-optimizare, dezinformare, conspirații și fanatism? Mai este Till Eulenspiegel un simbol al libertății absolute, sau a rămas blocat în micile sale jocuri răutăcioase, făcându-i pe ceilalți să sufere, înșelându-i, furându-i și interpretând adevărul după bunul plac? Demersul teatral de la Viena presupune o întoarcere la rădăcinile libertății printr-o construcție poeti-coregrafică de zile mari. Cei opt actori reprezintă, pe rând, interfața dintre viclenie și adevăr, construind noi definiții pentru aceste concepte: cu blândețe, cu maleabilitate și cu dorința de a demonstra lumii că schimbarea rămâne unica formă constantă a vieții.
Am văzut…
… un spectacol care m-a impresionat profund. Mi s-a părut atât de curajoasă încercarea tinerilor studenți de la Viena de a oferi o definiție libertății. Au cântat, au strigat, au dansat, au reușit să ne aducă în lumea lor, o lume a întrebărilor, de fapt. Personajul Fabiei Matuschek are un moment atât de intens în spectacol în care povestește despre bucuria de a spune „da” oportunităților din viața ei. Ulterior, celelalte personaje profită de bunătatea ei, iar aceasta sfârșește compătimită și umilită. Cred că people-pleasing-ul este un mecanism de auto-protecție – dacă îi facem fericiți pe ceilalți, ei nu se vor întoarce împotriva noastră. Dar acest lucru are un preț teribil de mare pentru că, în fixarea noastră de a-i face pe ceilalți fericiți, ne subminăm propria fericire. În dorința noastră de a-i liniști pe alții, ne negăm propriile identități. Odată cu noua generație și pornind de la acest spectacol, cred că a venit timpul pentru o nouă abordare: ține-i pe ceilalți fericiți, doar atunci când îți aduce și ție bucurie. Am văzut că spectacolul a fost despre fiecare dintre ei, mai ales în momentul final. Povestea lor a fost atât de bine primită de publicul de la Sibiu, s-a strigat și s-a aplaudat mult timp, iar bucuria de pe fețele celor opt actori era înduioșătoare.
Am auzit…
… Toxic de la Britney Spears. O coloană sonoră bine aleasă pentru absentul (și atât de prezentul) personaj al lui Till Eulenspiegel. Am auzit și două voci impresionante în forță și în ambitus. Fabian Cabak și Samira Kossebau construiesc din personajele lor identități sonore cu valențe ușor absurde, brechtiene. Cei opt actori l-au căutat tot timpul pe Till Eulenspiegel, inclusiv pe sub scaunele publicului. Și au aflat că el, de fapt, este în interiorul fiecăruia dintre noi. Iar la final au cântat despre libertate pe un zdrăngănit hippie de chitară și ne-au spus că în momentul în care o pui într-o cușcă, aceasta dispare.
Am mirosit…
… talent. L-am mirosit la fiecare dintre cei opt actori, dar parfumul talentului este, cu siguranță, îmbinat cu sudoarea muncii. E impresionant când vezi un colectiv de artiști ce pare neobosit în încercarea de a arăta lumii o parte a sufletului lor. Am mirosit forță actoricească în agresivitatea bruscă pe care ne-a arătat-o Laetitia Toursarkissian, subliniind că, istoric vorbind, libertatea a venit, mai mereu, în urma unei lupte, unei revoluții, unui război. Am simțit izul îmbucurător al prieteniei în momentul introductiv, în care Elias Eisold și Amrito Geiser construiesc un moment coregrafic, oferindu-și unul celuilalt locul să strălucească sub reflector. Am mirosit talent și muncă, dar, în aceeași măsură, am mirosit intimitate și respect între actorii care au dat tot ce au mai bun pe scenă, timp de o oră.
Am gustat…
… energia pură a unei generații care își exprimă libertatea prin fiecare gest, fiecare replică și fiecare mișcare. Am gustat din entuziasmul și pasiunea pe care o emanau acești tineri artiști, simțind parcă savoarea unei inconștiente revoluții artistice. Am gustat din curajul lor de a se expune, de a se provoca și de a se reinventa în fața unui public care, la rândul său, părea însetat de autenticitate și adevăr. M-a surprins modul în care Paula Carbonell Spörk se emoționează în fața aplauzelor și am simțit profund că gustul libertății acestor actori a devenit și gustul libertății mele. Actoria, dincolo de tehnică și talent, rămâne un moment de conexiunea umană: gând cu gând, suflet cu suflet.
Am simțit…
… libertatea până în adâncul oaselor mele, urmărind opt actori care își găsesc propria formă de libertate pe scenă. Am simțit-o uitându-mă în ochii incredibil de albaștri ai lui Minou M. Baghbani, am simțit-o urmărindu-i pe fiecare dintre ei urmându-și visul. Mi-am adus aminte că teatrul poate fi o artă care transcende realitatea, oferindu-ne o fereastră către suflet. În acea seară, pe scena mică de la CAVAS, am văzut nu doar un spectacol, ci o sărbătorire a tinereții, a libertății individuale și a expresiei autentice. Am fost martorul unei experiențe care mi-a reamintit că adevărata libertate vine din capacitatea de a fi pe deplin noi înșine, indiferent de circumstanțe.
Despre spectacol
Spectacolul „Eulenspiegel un personaj în căutarea libertății” (titlu original: “Eulenspiegel Till Freedom”) aduce pe scenă o distribuție formată din Fabian Cabak, Paula Carbonell Spörk, Elias Eisold, Amrito Geiser, Samira Kossebau, Fabia Matuschek, Minou M. Baghbani și Laetitia Toursarkissian. Regia este semnată de Frank Panhans, iar producția este realizată de Music and Arts University of the City of Vienna, având Dschungel Vienna, în rol de co-producător. Spectacolul a fost prezent în cadrul celei de-a XXXI-a ediție a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, în cadrul sezonului austriac.
