Conferinţă specială: Octavian Saiu în dialog cu Emil Hurezeanu și Emanuel Tăvală

Lansare de carte: Români de seamă din Viena de altădată: 1683-1918 scrisă de Preot prof. Dr. Nicolae Dura (parohul bisericii ortodoxe române din Viena) și dr. Dorin-Ioan Rus (cercetător ştiinţific la „Karl-Franzens Universität“ din Graz, născut la Reghin) la Editura Andreiană din Sibiu, 2023.

Octavian Saiu: Trebuie să învățăm să-i vorbim de bine pe oameni atunci când îi avem aproape de noi. Înainte de a aborda subiectul cărții, vreau să-l rog pe prietenul tuturor, Constantin Chiriac, să ne rostească gândurile lui despre ceva ce a contat enorm pentru parcursul și deschiderea acestui festival: prietenia cu Emil Hurezeanu.

Constantin Chiriac: Bine ați venit la această întâlnire cu totul și cu totul specială pentru că vorbim despre un parcurs al Prieteniei de mulți ani. Astăzi veți vedea o carte document care se întinde pe parcursul a 300 de ani în care românii au construit credibilitate, devenire și tot ce înseamnă evoluție majoră la civilizație. În mijlocul acestui diaog este Emil Hurezeanu care este probabil cel mai vechi prieten pe care îl am, este unul din poeții foarte importanți ai acestui an. Am o carte de aproape 400 de pagini cu tăieturi și lucrări și sper să avem o lucrare demnă de ce a însemnat Cercul Literar de la Sibiu de care v-ați îngrijit și care a fost cea mai importanta mișcare literară din secolul XX. Din postura de ambsador de la Viena, încercăm să arătăm ce înseamnă legătura strategică care e normală, dincolo de toate disputele politice. Aici, la Sibiu, de sute de ani suntem pe picior de egalitate si cooperare cu Viena. Burgtheater e din nou la Sibiu. Toate prezențele sunt sub semnul Prieteniei și devenirii. Închei cu un catren:

M-atârn de tine, Poezie,

Ca un copil de poala mumii,

Să trec cu tine puntea humii

Spre insula de veșnicie.

(M-atârn de tine, Poezie – Alexandru Philippide)

Octavian Saiu: Mulțumim pentru acest dar al prezenței și al gândurilor. Citind prefața lui Emil Hurezeanu care e un document de apartenență la acest neam, mă gândeam că astăzi suntem mai aproape de o vorba a lui Noica: riscăm să ne transformăm din popor în populați. Suntem din ce în ce mai răsfirați, așa că avem nevoie să regăsim aceste pilde. Această lucrare e scrisă de un preot din România, Nicolae Dura. Am fost surprins să descopăr că 72 de personalități din carte au ajuns membri ai Academiei Române. Cartea are 3 prefețe, una semnată de Mitropolitul Serafim al Europei Centrale și de Nord, Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române și de Emil Hurezeanu. Lansăm această carte în FITS, dar relația cu Emil Hurezeanu a contat enorm. Nu vreau să-i aduc elogii suplimentare, dar țin să spun că dincolo de vocația Prieteniei, de toate punțile dintre Sibiu și diferite orașe importante din lume, de fiecare dată când un mare artist îl întâlnește pe Emil Hurezeanu rămâne cu o impresie consistentă despre ce înseamnă cultura și încrederea in valorile artei. Nu este doar ambsadorul României la Viena, Emil Hurezeanu este cu adevărat ambasadorul culturii române în lume. Există un gest pe care-l comitem mereu fără să ne dăm seama: aplauzele. Nu e întâmplător că revista Festivalului se numește „Aplauze”. Mulțumim, Emil Hurezeanu.

Alături de noi se află un alt prieten, profesor de drept, Consilier cultural al Mitropoliei Ardealului, domnul Emanuel Tăvală. Dânsul este un cititor foarte atent.

Domnule, Emil Hurezeanu,  azi vorbim despre acest volum.

Emil Hurezeanu: Vă mulțumesc foarte mult. În napolitană, Rusaliile înseamnă Paștele cu trandafiri și este a treia mare sărbătoare. Dl. Tăvală a terminat Dreptul la Viena. Este profesor de drept și profesor de drept canonic. Această carte este opera celor doi cărturari: preotul prof. Dr. Nicolae Dura (parohul bisericii ortodoxe române din Viena) și dr. Dorin-Ioan Rus (cercetător ştiinţific la „Karl-Franzens Universität“ din Graz, născut la Reghin). Preotul Dura a înființat o parohie în Viena. Sunt 150.000 de români foarte bine răspândiți în întreagă Austrie. Într-o carte de interviuri, Otto von Habsburg vorbind despre supușii austrieci, cum sunt ceilalți cu care au avut probleme, spune că ortodocsii sunt intransigenți, e greu să ai de-a face cu ei și niciodată nu au intrat într-un dialog cu Viena și biserica catolică. Otto von Habsburg vine la Viena și sponsorizează o cruce monumentală de 7m la Geneva pentru Aurel Popovici (jurist și un politician român), cel care ar fi urmat să devină un mare gânditor al unui imperiu care nu a mai devenit.

Viena a însemnat un proces de occidentalizare, cu Școala Ardeleană, cu ce a făcut Iosif al II-lea, cu tot ce s-a întâmplat. Sunt în această carte nu doar ortodocși. Eu sunt foarte mulțumit de această carte, dar nu îl regăsesc pe Iuliu Maniu care a fost prim-ministru și data viitoare va fi și el inclus în carte. Eu i-aș pune și pe nemți și pe unguri din zonele României și atunci ar fi o enciclopedie. Cei mai numeroși studenți din Viena nu sunt ardelenii, sunt și olteni. Toți oamenii din carte au biografii. 5 prim-miniștri au fost studenți sau au avut de-a face cu Viena. „Luceafărul”, poezia scrisă de Mihai Eminescu, e publicată în România Jună de la Viena. O țară care a dat 20 de generali, sute de coloneli în armata austriacă, imperială.

Veți citi cartea cu încântare, sunt convins. E foarte bine și editată. Am și eu câțiva preferați, primul chirurg român; apoi Ilarie Mitrea care a fost doctorul lui Maximilian al II-lea, cel care a descoperit Australia și geologia excentrică a lumii și care a făcut cele mai mari donații, primele la Muzeul Antipa; domnul Hanzu, primarul Sibiul în 1944 și pe care l-au băgat la închisoare; apoi domnul Dănilă Pap, general, fost colonel în armata austro-ungară, erou de război, subordonat al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, ulterior general în armata regală română, ambasador al Regatului României pe lângă Sfântul Scaun și care s-a născut în Bihor și trăia în Sibiu. Românii sunt singurii care după război nu au dărămat busturile Mariei Tereza și altora. Cehii și ungurii au dărămat tot ce au prins din imperiul din care au făcut parte. Au făcut povestea asta de cancel culture. La noi nu.

Dacă mă uit în anuarul Universității din Cluj, după 1918, erau toți foști studenți la Viena. Suntem în triunghiul Viena, Berlin, Paris. Pentru civilizația noastră este triunghiul Ierusalim, Atena, Roma.

Octavian Saiu: Îi mulțumesc lui Emil Hurezeanu că a încheiat cu această trimitere la spațiul universitar. După ce a apărut Universitatea din Cluj, numărul studenților de români la Viena nu a scăzut, dimpotrivă. Îl rog pe dl. Emanuel Tăvală să ne spună despre fondul de umanitate și spiritualitate pe care îl reflectă de la copertă până la încărcătura de fond această carte.

Emanuel Tăvală: Mulțumesc. Cei din această carte sunt foarte buni Prieteni ai aceste țări, deși au trăit în perioade diferite. Oamenii aceștia nu au uitat niciodată de unde au plecat. Trebuie să folosim toate oportunitățile pe care le avem ca să ne apropiem de albastrul cerului și să avem în fața ochilor imaginea cuibului. Suntem legați de acest spațiu unde ne regăsim rădăcinile. Cartea este foarte bine lucrată. Este un dicționar, nu neapărat o carte. Fiecare persoană prezentată aici beneficiază și de o bibliografie în așa fel încât cei interesați să meargă mai departe și să afle mai multe. Revenind la Prietenie, toți prezentați aici au fost învățați Prietenia. Ei când vin în țară trec peste aceste barieră. Sigur că la Sibiu reușim să prezentăm aceste realități foarte palpabil. Cum ar fi Andrei Șaguna, care se lovea aici de niște mentalități incredibile, deși când ieșea să se plimbe seara era spaima gărzii pentru că trecea baronul prin fața reședinței. Andrei Șaguna era activist. Biserica îl are ca sfânt ocrotitor al Transilvaniei. Este o carte emblematică pentru Prietenie, ne explică de ce suntem aici și cum s-a ajuns aici. Oamenii aceștia nu s-au clasat pe poziții diferite. Andrei Șaguna avea marea plăcere de a-i invita pe cei din protipendata săsească la masă. Trebuie să ne placă să citim și să ne ridicăm la nivelul celor care au fost la Viena. Aurel Vlaicu este cel care primește la Viena brevetul de pilot și a primit locul 1 la mai multe probe.

Octavian Saiu: Frumoasă metaforă cu albastrul cerului, chiar dacă acum s-a înnorat!

Emil Hurezeanu: Majoritatea celor care pleacă la Viena să studieze sunt bursieri, sunt copii săraci – din această carte. Apoi se întorceau acasă ca-și răsplăteasca țara și protectorii. Premisa e că suntem foarte buni, sunt europeni, suntem cu o țară importantă în Europa, cu experiențe încrucișate între multe lumi, cu o geografie aproape neatinsă în ultima sută de ani, când vezi ce se întâmplă în alte părți. Cu toate problemele acestei țări, ea este una dintre cele mai puternice și interesante tocmai prin toate aceste incrucișări. Premisa e că nu suntem provinciali, nu avem complexe.

Emanuel Tăvală: Aceasta e diplomația pe care Andrei Șaguna a învățat-o la Viena.

Octavian Saiu: Mesajul e important pentru că problema fundamentală e de percepție de sine. Aceste figuri au fost o mare personalitate. Cunonscută și recunoscută. Care a lăsat ceva pe lumea asta. A  lăsat o urmă.  E un gând care ne poate inspira pe fiecare dintre noi. Beckett care a refuzat celebritate a spus că avem patru imperative: ne naștem, trăim, murim și mai e ceva: trebuie să ne exprimăm într-un fel. Să lăsăm o urmă în expresie. Fiecare dintre noi să recunoaștem valoarea fiecărei figuri din această carte. Eu personal nu am întâlnit nicăieri artiști mai talentați ca în România. Ne risipim astăzi prin lume pentru ca nu mai avem covingerea si curajul de a reveni. Revenirea la ce constitutie de fapt elementul de apartenență culturală.

Emil Hurezeanu: Noi ne bucurăm de cei 400 de români diaceastă carte și există o versiune în limba germană în variantă electronică.

Octavian Saiu: Se încheie pe copertă cu un link pe YouTube și e foarte bine conectată la sensibilitatea prezentului. Faptul că informațiile se găsesc pe internet și fără a avea vanități înseamnă enorm. Când se va scrie istoria acestor timpuri și vom identifica personalitățile cele mai importante pentru imaginea României, în paginile acestei cărți se va regăsi acest om. Sunt puțini oameni care ajung la o asemenea deschidere a erudiției spiritului și să aibă puterea de a comunica gânduri și idei fără a părea prețios. Este marele merit al lui Emil Hurezeanu. Este o personalitate și un model. Să ne bucurăm că îl avem printre noi.

keyboard_arrow_up