Nu am mai participat de mult la un spectacol-lectură și mă bucur că cel de-al doilea spectacol din cadrul celei de-a XXXI-a ediție a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu stă la baza unui text de Jordi Galceran. Cunoscut la nivel internațional prin opere precum „Metoda Grönholm” și „Creditul”, stilul său distinctiv îmbină dialogurile rapide și incisive cu situații tensionate și dileme morale, oferind o perspectivă profundă asupra naturii umane și a comportamentului sub presiune. Piesele sale explorează adesea tematici precum competiția, ambiția și relațiile interumane, demonstrând un talent extraordinar în a surprinde complexitatea și nuanțele emoțiilor, dar și motivațiilor personajelor sale.
La Sibiu, Galceran ajunge cu un text recent, „Fitzroy”, care urmărește patru alpiniste aflate la jumătatea ascensiunii muntelui FitzRoy, situat în câmpul de gheață sud-patagonian, între Argentina și Chile. Uriașul Fitzroy presupune una dintre cele mai complicate rute de escaladă din lume, niciodată nefiind parcursă de o echipă feminină. Când vremea rea le oprește din drum și, în timp ce așteaptă condiții favorabile, adăpostite pe o cornișă a stâncii, apar probleme neașteptate care le fac să ezite între a merge mai departe sau a renunța. Continuarea ar însemna să își asume riscuri neprevăzute, care le-ar putea pune viețile în pericol, iar abandonul ar însemna să renunțe la posibilitatea de a atinge un reper pe care poate nu vor mai avea ocazia să-l repete vreodată.
Actrițele Teatrului Național „Radu Stanca” din Sibiu, Ioana Cosma, Raluca Iani, Cristina Ragos și Veronica Arizancu dau culoare celor patru personaje printr-o interpretare plină de energie și autenticitate. Fiecare dintre ele aduce în scenă o profunzime și o nuanță distinctă, reflectând complexitatea și diversitatea trăirilor interioare ale alpinistelor. Dialogurile sunt livrate cu o intensitate care menține audiența pe marginea scaunului, iar tensiunea dintre personaje este palpabilă, accentuând dilemele morale și conflictele interioare. Jocul lor reușește să capteze esența luptei dintre ambiție și precauție, frică și curaj, solidaritate și individualism.
Acest spectacol-lectură nu a fost doar o reprezentare, ci și o explorare profundă a limitelor umane. În fața unor obstacole de netrecut, personajele sunt forțate să își reevalueze prioritățile și să ia decizii dificile, ceea ce ne face să reflectăm asupra propriilor noastre alegeri și ambiții. În încheierea spectacolului, a avut loc un dialog între cele patru actrițe, regizoarea Mariana Cămărășan, traducătoarea textului Luminița Voina-Răuț și dramaturga Alexandra Felseghi. Discuția a fost moderată de regizorul Bobi Pricop.
Care e ultimul munte pe care l-ai urcat? Ai fost singur sau ai avut prieteni alături? Te-au dezamăgit? În înăuntrul fiecăruia dintre noi se află un FitzRoy, un vârf care așteaptă să fie cucerit. De cele mai multe ori, drumul spre vârf e marcat de incertitudini, dar tot ele ne oferă ocazia de a ne cunoaște pe noi înșine. Să descoperim ce înseamnă, de fapt, camaraderie și curaj. În fața muntelui, sub cerul fără de margini, realizăm că fiecare pas înainte este o victorie în ciuda fricilor noastre.
