Frida Kahlo, o artistă remarcabilă în istoria artei moderne, a captivat inimile oamenilor prin poveștile ei personale și prin arta ei profund emoțională. S-a născut în 1907, în Mexic, și a trăit o viață marcată de suferințe și provocări, care au lăsat o amprentă adâncă în creațiile sale. Niciodată nu am considerat autoportretele ei ca fiind doar lucrări de artă, cât, mai degrabă, o introspecție sinceră în luptele fizice și emoționale pe care le-a traversat. În fiecare pensulă și fiecare detaliu al operelor sale se regăsește o poveste personală, o explorare a identității și a universului interior. Stilul ei artistic unic, influențat de cultura populară mexicană și de mișcarea suprarealistă europeană, a transformat-o într-o figură emblematică a artei și a feminismului. Prin arta sa sinceră și provocatoare, Frida Kahlo a devenit nu doar un simbol al puterii creatoare, ci și o sursă inepuizabilă de inspirație pentru toți cei care îi descoperă opera.
Artista mexicană i-a inspirat și pe studenții Departamentului de Artă Teatrală din cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, iar spectacolul omonim este o confesiune coregrafică de excepție, construită într-un mod inedit. Inspirat de viața și arta intensă a lui Frida Kahlo, spectacolul aduce la viață emoțiile și gândurile tumultuoase ale artistei prin mișcare și expresie corporală. Fiecare pas și fiecare gest sunt o explorare a suferinței, a iubirii și a luptei pentru identitate, reflectând puterea și fragilitatea umană care au definit viața Fridei Kahlo. Cred că spectacolul nu doar că onorează moștenirea artistică a Fridei, dar și îi inspiră pe spectatori să descopere noi straturi ale complexității și ale creativității umane.
Am văzut…
… o serie de imagini puternice și creative, o Silvana Neda în rol principal absolut fermecătoare și de o tandrețe ieșită din comun. Cred că cel mai impresionant moment al spectacolului, pentru mine, a fost momentul introductiv (și definitoriu, de altfel) cu accidentul Fridei Kahlo. Momentul de dans în cârje a fost o demonstrație de grație și de forță interioară. Mișcările ei delicate și expresive au transmis nu doar vulnerabilitatea artistei, dar și rezistența și dorința de viață, valori care au definit-o până în ultimul său moment. Gesturile sale au fost atât de încărcate emoțional, încât au părut să ducă spectatorii în culisele suferinței și ale luptei interioare, iar în acel moment, sala s-a transformat într-un loc sacru al introspecției și al admirației pentru puterea umană de a transforma durerea în artă și frumusețe. Cam cum face și Pippo Delbono.
Am auzit…
… oase frângându-se. Și, nu în dans, pentru că toți dansactorii au atins imposibilul în mișcare. Am auzit oase frângându-se în corpul nostru, al spectatorilor, odată cu cele din corpul Fridei. Cred că nu au (mai) fost în sală oase cinice, critice. Fiecare sunet, fiecare tresărire, a rezonat adânc în noi, purtându-ne dincolo de simpla contemplare artistică și făcându-ne părtași la suferința și triumful acestei mari artiste. Dansul nu a fost doar o reprezentare a durerii fizice, ci și a renașterii spirituale, a reîntregirii sufletului prin artă.
Am mirosit…
… dragoste. Și s-a simțit în porii fiecăruia dintre dansactori, în talentul lor, în munca lor asiduă pe scenă. Am simțit dragoste pentru spectacol, dar, mai ales, dragoste pentru actorie, pentru dans. E emoționant când vezi tineri atât de motivați să-ți dea lumea peste cap cu fiecare gest și expresie. Chiar cred că este rar să întâlnești atâta pasiune și dedicare, iar acești tineri au reușit să ne inspire și să ne facă să credem din nou în puterea transformatoare a artei.
Am gustat…
… intensitatea fiecărei emoții transmise. Am simțit amărăciunea suferinței, dulceața triumfului și savoarea fiecărui moment de vulnerabilitate și curaj. Am gustat din plin pasiunea și dedicarea dansactorilor, ale căror performanțe au fost impregnate de autenticitate și forță. Spectacolul a fost ca un festin pentru suflet, fiecare mișcare și expresie lăsând o impresie de neșters. Gustul artei lor a rămas cu noi, amintindu-ne de puterea emoțiilor autentice. Și asta chiar nu-i puțin lucru.
Am simțit…
… puțină frică și mult entuziasm. Este dificil să dansezi la un nivel înalt și să nu îți rupi vreun picior, sau vreo mână. Cel puțin așa cred. M-a impresionat amploarea mișcărilor dansatorilor, mi s-a părut că momentele de ansamblu sunt construite într-un mod coerent, iar Constantin Gajim, în rolul lui Diego Rivera, face o lecție de manual în ceea ce înseamnă coregrafia. M-a durut momentul în care Diego o înșală pe Frida cu sora sa, Cristina Kahlo. M-a bucurat profund succesul tinerilor studenți, încununat cu aplauzele de final. Am zâmbit pe tot timpul spectacolului, gândindu-mă că sunt extrem de recunoscător și că am un privilegiu imens să particip la o demonstrație de forțe, demnă să fie pe o scenă mare. Și până la urmă, cum zice și Frida: „eu nu pictez nici vise, nici coșmaruri, eu pictez propria mea realitate”. Pe scena de la CAVAS, Silvana Neda și echipa creează o fărâmă de realitate ce va rămâne cu mine pentru mult timp.
Despre spectacol
„Frida Kahlo”, cu coregrafia realizată de Silvana Neda, este o explorare captivantă a vieții și artei celebrei artiste mexicane. În rolul principal al Fridei Kahlo, Silvana Neda aduce la viață cu pasiune și sensibilitate complexitatea personajului iconic. Însoțită de Constantin Gajim în rolul lui Diego Rivera și de Ioana Băiașu în rolul Cristinei Kahlo, spectacolul nu se rezumă doar la o reprezentare scenică, ci devine o călătorie emoțională și vizuală prin universul profund al Fridei. Ansamblul de dansatori, format din Raluca Cristea, Andreea Agapi, Andreea Dobre și Erika Hera, adaugă o dimensiune suplimentară de expresie artistică, completată de sunetul fin ajustat de Cătălin Bobariu și design-ul de lumină al lui Dorin Părău. Cu o echipă talentată sub îndrumarea managerului de proiect Denis Dascălu și cu asistența regizorală a lui Constantin Gajim, acest spectacol nu doar că reconstituie momente din viața tumultuoasă a lui Frida Kahlo, ci transpune în mod inovativ și profund personalitatea și impactul ei asupra artei moderne și a societății. Spectacolul a fost prezent în cadrul celei de-a XXXI-a ediție a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, în cadrul sezonului românesc, sibian și francofon.
