Matei Vișniec în dialog cu Joachim Umlauf

ZEPPELIN STUDIO FOCUS AGENCY

Lansare de carte: New Stages Southeast. New stages southeast (NSSE) este un proiect al Goethe Institut, lansat în 2021, cu scopul de a încuraja și sprijini crearea unor texte dramatice contemporane, pe teme actcuale și stringente, dar și de a aduce împreună voci tinere, ancorate la realitățile societății în care trăim și de a le promova pe scena de teatru din Europa de Sud-Est și Germania.

Matei Vişniec: mulțumesc că sunteți aici. Tocmai vin de la Bursa de Spectacole unde au fost dezbateri intense. E fascinant să vedem că există diversitate de festivaluri din Europa. Dl Joachim sunt foarte bucuros că vă aflați aici și Goethe Institut participă la foarte multe proiecte interesante și importante. Un exemplu de cum se pot lansa proiecte interculturale care să antreneze actori din această parte a Europei, pentru că deseori noi privim obsedant uneori spre Occident și e justificat de altfel. Identitatea noastră nu ar fi avansat dacă am fi rămas cu privirile spre Orient și în același timp există identități regionale care merită mai multă atenție. Faptul că nu ne traducem / citim reciproc, că nu ne interesează ce se întamplă la vecinii nostri din Bulgaria, din Bosnia, e un fenomen. Uneori ajungem la concluzia că subconștientul nostru e colonizat de fenomenul anglo-saxon. În Franța observ că o editură care nu publică și din spațiul anglo-saxon aproape că nu rezistă. Poate că putem educa și acest public? Mi se pare că această antologie face parte dintr-un demers de descoperire reciprocă. Să ne spuneți, vă rog, cum a evoluat acest proiect.

O salut pe Roxana Lepădat care se ocupă de proiectul Teatrelli de la București.

Petro Ionescu, am văzut piesa dvs. montată la Teatrul din Suceava.

Hunor Horvath care este regizor și este de 19 ani la Teatrul German din Sibiu.

Acum trecem pe limba germană și dezvoltăm acest proiect revelator și ce am putea face mai mult. 

Joachim Umlauf: bună ziua. Sunt fericit că pot vorbi despre acest proiect aici. Mulțumesc că mi-ați dat ocazia să vorbesc despre detaliile proiectului. Roxana și Hunor vor completa ce voi spune. Sigur, anul acesta vom avea un spectacol aici, întotdeauna am avut la Sibiu un spectacol. Tocmai ați spus ce este important pentru noi este a vedea care este relația dintre un teatru clasic, unul nou și posibilitatea de a prezenta texte dramatica complet noi și tocmai asta e surpriza și frumusețea. Să aduci atât vechiul, cât și noul, pentru a-i da acestuia o șansă. Am observat că în Germania nu se știe nimic despre scena teatrală din România, Bulgaria și alte țări. De aici am plecat: cum am putea aduce scena teatrală în  legătură cu alte țări: pentru a cuprinde și alte texte. Să susținem un schimb bilateral România – Germania, dar și alte țări. Au fost 7 țări în proiectul nostru. Țelul nostru a fost să nu vorbim doar despre țara de plecare, ci să-i punem pe autori în legătură unii cu ceilalți, să aibă proiecte, ateliere. Este un proiect care durează 3 ani și iau naștere texte dramatice care sunt în lucru. Pentu noi este important ce putem face ca institut cultural pentru a susține schimbul cultural bilteral. Dar mai ales să suținem și tânăra generație de artiști. A fost important să dăm teatrului de astăzi o voce. Este vorba de un teatru nou, tânăr. Este vorba de o reacție pe care o dă teatrul societății de astăzi. E important, pentru că am avut Covid, război și alte evenimente. Vreau să concluzionez, în Institutul Goethe avem un proiect regional în 5 țări în care este vorba de prezența trecutului socialist în aceste tări și ce putem face în acest sens. Puteți citi cartea si ca e-book pe diverse platforme.

Roxana Lepădat: e-book nu există în format fizic, e disponibil pe pagina institutului. Ne-am dorit să trezim interesul mai multor producători legat de aceste texte ale autorilor din toate cele 7 țări. Unele dintre ele sunt deja montate prin diferite scene din țară. Petro a montat un text la Teatrul Matei Vișniec din Suceava. Fiecare țară a decis cum dorește ca acest proiect să decurgă și această diversitate dă și mai multă valoare proiectului. Au fost implicate nume importante în România, Grecia, într-o perioadă foarte dificilă, în pandemie, în care se producea extrem de puțin. Sunt teme care se găsesc des în preocupările tinerilor dramaturgi. Uberhaus Festival a fost un moment important. Și-a dorit să aducă în atenția publicului german teatrul din țările de sud-est și de a crea o perspectivă mai amplă între est și vest. Cele 3 texte premiate urmează să fie montate, altele au fost montate deja. Acest proiect reverberează și deja există o cerere pentru a continua și anul viitor.

Hunor Horvath: interesant a fost, ca parte a juriului, să văd munca depusă de autori ca și mentorii din întreaga lume și a fost vorba de un schimb de experiență și teatru. Au fost atât de bine legate! Așa s-a întâmplat zilnic. Făceam diferite lucruri. În total au fost 40 de texte pe care a trebuit să le citim. A fost o prioadă frumoasă, o retrospectivă legata de pandemie și război, pentru ca s-au reflectat în texte. Apoi a trebuit să alegem 5 cele mai bune texte. Dar cel mai important a fost perspectiva de ansamblu. A fost frumos în primul rând că aceste texte au apărut, că am văzut acești tineri. Pe de altă parte, noi nu îi susținem în mod normal pe autori pentru că nu avem buget și astfel nu îi putem promova constant pe tineri. Nu avem timp și resurse necesare pentru promovarea tinerilor. Asta ar fi și o dorință către public, să fie mai deschiși. Când am făcut o cercetare să văd ce texte sunt puse în scene și m-am uitat la teatrele de stat și am găsit 70 de texte de obicei clasice. Eventual sunt interpretate nou de tineri dramaturgi, dar sunt foarte puține aceste texte și asta este păcat pentru că înainte autorii sunt prinși în Germania în cadrul teatrelor, ceea ce la noi nu se întâmplă decât în perioada comunistă. Ar fi frumos daca am putea în țară să aibă posibilitatea să fie angajați tinerii dramaturgi ca să scrie și să trăiască din asta. Acum e mai de grabă un hobby să scrii teatru. Aproape toți tinerii dramaturgi contemporani au luat naștere pe baza unor proiecte vest-europene care au fost susținute în vest și ar trebui să preluăm și noi această finanțare a tinerilor creatori pentru a crea teatru modern și să fie și cunoscut de public. Să ne gândim că este și cultură, nu numai diversitate. Cred că teatrul are acest rol. Am putut da loc teatrului modern contemporan prin acest proiect.

Petro Ionescu: faptul că s-a extins pe mult timp procesul meu de scriere a proiectului a însemnat un alt timp de reflecție al materialului generat. Am fost 5 echipe regizor-dramaturg și fiecare idee de text a pornit din colaborarea noastră. Proiectul pune în contact tinerii, ce interese au, ce zone conceptuale au împreună. Ideile au pornit de la acest duo. Eu am lucrat cu Tudor Nicolici, un regizor tânăr și am fost surprinsă să văd un discurs ancorat în realitatea în care traiește. Țin minte că în 2021, în acele 3 zile în care am lucrat și dezbătut împreună, s-au născut niște dezbateri destul de intense la mese mari. Cred că climatul acesta ne pune în contact noi unii cu alții și asta este impornat. Că nu mai avem foarte mult timp, consumăm rapid și tot mai puțin avem timpul de a discuta real unii cu alții în a vedea ce ne mână în a continua acest tip de muncă. Au legătură cu contextul social în care trăim, iar senzația că trebuie să fim pe fază punea un fel de presiune, nu puteam evita asta și mi s-a părut intens, că nu era doar un cadru în care scriam niște idei romantice. Toată lumea voia să fie relevant pentru societate și mă bucur că există această atitudine. Cred că întâlnirea cu Cristi și Rebeca a fost foarte sănătoasă. A fost un schimb de experiență și de concepte care să hrănească apoi ce a spus fiecare ulterior. Eu am avut lectura textului în iunie 2022 și apoi textul s-a modificat și a avut loc o altă întâlnire. Eu nu scriu în general așa. Nu stau să scriu singură, ci la scenă, ceea ce a fost atipic pentru mine. M-a inspirat tot contextul politic și social. Începuse și războiul în Ucraina. Am încercat să avem antenele pornite și să aducem în propunerea dramaturgică cât mai mult din contextul actual.

Matei Vişniec: să discutăm despre ce s-ar putea face în România, mai ales că în zona independentă a teatrului sunt căutați acești autori. De exemplu, din  generația 80 doar eu scriam teatru și scriam aproape pentru mine și prietenii mei. Lucrurile s-au schimbat. Însa lipsește o strategie națională pentru sprijinirea companiilor independente, ceea ce este o aberație, pentru că avem școli de teatru din care ies mulți regizori și autori. Dacă România ar sprijini aceste trupe independente ar pune în valoare mai mult noile forme. De exemplu, în Franța sunt surse de finanțare multiple. În România ar trebui să ne inspirăm din aceste modele. Nu știu cum este în Germania.

 Joachim Umlauf: nu sunt un expert al teatrului, dar eu cred că putem fi de acord că noi, societatea europeană, suntem convinși de faptul că trebuie să acordăm scriiturii o anumită libertate și trebuie subvenționată. Arta trebuie susținută financiar. Unde și cum putem susține acest lucru, că doar subvenționarea nu duce la mari creatori, că asta e important într-o societate democrată liberă. Încercăm să facem un dialog și sperăm că va aduce piese bune, dar nu putem asta să prevedem. Ce a fost frumos în Uberhaus, e că sunt foarte mulți români, sârbi și alte nații care locuiesc aici. Pentru că oamenii care au emigrat aici au putut vedea o piesă din propria lor cultură. Revenind. Sistemul românesc din teatru seamănă cu modelul german decât francez pentru că e vorba de trupe și teatre fixe și au un repertoriu, nu ca în Franța și alte state. Dacă ne uităm la subvențiile acordate în Franța e o mare diversitate și la teatrul independent și de stat. De exemplu, în Germania sunt festivaluri unde se pot pune în scenă premiere, șanse care lipsesc în societatea românească. Prin asta se poate subvenționa un tânăr autor și în România și nu se întâmplă asta, din păcate. Vedeți ce se întâmplă astăzi în teatru, sunt mai multe piese de teatru care se descurcă și fără text fix și se susțin prin părți audio-vizuale care completează textele sau poți vedea teatre care se bazează pe un roman și astfel apar mai puține scene care se bazează doar pe teatrul clasic.

Roxana Lepădat: la Teatrelli am încercat să promovăm dramaturgie contemporană. Cred că teatrele mari, de exemplu TNB, ar putea face ceva, să existe o scenă special pentru tinerii dramaturgici. Cred că e o problemă că nu știi cui sa i te adresezi. La acest proiect, a existat un fel de showcase la care au participat 5 directori de teatre care au ales anumite spectacole pentru a fi montate și cred că e deja un pas important. Lipsește un dialog direct cu producătorul.

Matei Vişniec: Petro, de ce te-ai izbit cel mai mult în zona independentă? Trupele independente au avut curajul să abordeze anumite subiecte pe care teatrele de stat nu îndrăznesc pentru că acolo sunt mai mulți bani.

Petro Ionescu: cred că cea mai mare piedică este cea financiară, pentru că suntem oameni care facem 5 joburi în același timp. Noi facem totul. Iar în mod ideal munca aceasta ar trebui devizată la mai multe persoane, ceea ce în teatrul independent nu există. Si astfel e greu să ai creativitate la o cotă optimă, dar în continuare facem asta. De 10 ani fac munca asta la Reactor. Am norocul să mai am și cadrele acestea. Deci există contexte în care nu lucrăm doar în independent. Nu e ca și cum e o alegere să lucrăm doar în independent. E vorba de deschiderea oamenilor. Cred că există o îmbunătățire față de acum câțiva ani. Cred că teatrele de stat încep să se apropie de valul acesta legat de realitatea imediată. Munca în independent suferă de o foarte mare uzură a oamenilor care lucrează acolo, fondurile sunt limitate. Trebuie să scrii ca să iei banii și nu ai certitudinea asta. Dacă ar exista o susținere constantă în zona asta anual dintr-odată lucrurile ar fi un pic mai simple pentru noi. Altfel, nu ne garantează nimeni că vom câștiga un proiect. Anual o luăm de la capăt. Dincolo de asta, șansele de a fi angajați în teatre, văd exemplele astea în alte țări în care existe burse de 1 an în care un dramaturg primește această bursă fără presiunea unui rezultat final. Există susținerea cercetării dramturgice, ceea ce noi nu avem. Cercetarea artistică și schimbul de idei între oameni este printre cele mai sănătoase lucruri pe care eu le pot trăi ca practician în teatru.

Hunor Horvath: cred că este o întrebare de încredere. Suntem orientați pe rezultate și nu pe proces. Cred că are leg cu democrația și vrem să controlăm totul. Un demers orientat spre proces ar fi mai bun, să lăsăm lucrurile să meargă să vedem ce se întâmplă. Cred că lejeritatea din Germania nu este la noi, că poate la noi se gândesc că poate fi împotriva instituției care finanțează și asta în Germania nu e văzut ca ceva negativ. În România nu este acceptat să producem ceva ce mă critică și pe mine. Trebuie să facem progrese pe partea democratică care produce empatie. Ar trebui să fim mai curajosi, să lăsăm lucrurile să se desfășoare.

Roxana Lepădat: mai lipsește ideea ca autorul să participe la montarea textului. Dramaturgul să poată veni la repetiții, e ceva ce se poate învăța din sistemul german: respectul față de textul dramatic.

Matei Vişniec: eu cred că soluții există, de transmitere a unui program spre responsabilii politici. În Franța există un centru național de teatru, un loc de reunire a tututor informațiilor ce mișcă în materie de teatru. Centralizare a informațiilor legată de teatru. În țările cu finanțare mică nu se pot face pași mari. Bugetul alocat culturii în România cred că este de 0,00…%?  Investiția în cultură este o investiție în timp, în structurarea conștiințelor, în formarea tinerilor. La Suceava s-a produs un miracol care nu știu dacă va dura. Sunt oameni care au nevoie de acest teatru si au nevoie de diversitate. Sunt tineri care se formează ca spectatori avizați. În toate micile localități ar trebui să existe bugete pentru companii de teatru, chiar și-n zone rurale, în case de cultură, de exemplu. Se pot întâmpla miracole. Nu știu dacă în România trupele independente și-au centralizat informațiile și nevoile și comunică între ele. Dar se poate face asta cu o inițiativă. Dispunem de atâtea tehnologii. A ne / vă asocia un program pentru a ajunge la etajele autorităților este posibil. Este important să continuăm să vrem. Să facem presiune, să visăm. Știu că trupele independente au făcut eforturi uriașe cu o tenacitate incredibilă. Această tenacitate nu este vizibilă. În mod normal, nu la acest festival, presa ar trebui să fie prezentă. La Avignon este toată presa prezentă. Sunt toate canalele de radio. Sibiu este un caz unic în care presa este prezentă. Să fim optimiști, să ne putem asocia. Să avem un fel de Conferință Internațională a trupelor independente. Dl. Constantin Chiriac care sprijină companiile independente a sosit chiar acum, la încheiere.

Constantin Chiriac: e o mare bucurie să salut echipa condusă de Joachim Umlauf la Goethe Institut, care e unul dintre cei mai vechi parteneri ai festivalului. De fiecare dată avem propuneri proiecte, inițiative lăudabile, iar ce proiect a fost dezvoltat acum este unul dintre proiectele cele mai importante europene în domeniul scrisului dramatic. În același timp, e punctual susținut de Goethe ce spuneai, Matei. Cred eu că ceea ce înseamnă posibilitatea de a impune mișcarea independentă vine din ceea ce va însemna alocarea fiecărei comunități într-o agendă culturală care să poată să sprijine ce înseamnă sărbătorile comunităților. E un lucru simplu care trebuie gandit. Dacă o comunitate face o cercetare prin care sunt sarbătorile  religioase, sărbătorile laice ale acelei comunități și ce înseamnă sărbatorile din sezoane și s-ar face cum facem la Sibiu, această selecție pentru o agendă culturală, în mod cert independenții își vor găsi locul în competiție. Pentru că trebuie făcută o competitie. De exemplu, Teatrul German din Sibiu care e o expresie moștenită ca un teatru al minorităților. Când gândim proiecte importante în așa fel încât publicul să intre în dialg, lucrurile se vor rezolva. Dacă gândim doar din perspectiva banilor, nu cred în astfel de proiecte. Sperăm la un concept la nivel național de dialog dintre cultură, educație și cercetare în zona socialului și ce înseamnă implicarea agentului economic în astfel de proiecte. Mulțumesc pentru implicare, Goethe Institut, mulțumesc pentru Prietenie, dl. Umlauf. Totdeauna festivalul e un moment de a gândi proiecte pentru anii viitori.

keyboard_arrow_up