Octavian Saiu: este un moment special astăzi. Îl invit pe prietenul nostru, al tuturor, Constantin Chiriac, să ne spună câteva dintre gândurile lui despre oamenii pe care a reușit să-i aducă și să-i păstreze.
Constantin Chiriac: vă mulțumim că sunteți în dialog cu noi pentru că este important. Mai ales când aducem în atenție educația și cercetarea. Și mai ales pentru ce este măria sa, domnul public. Să găsim momente să-i mulțumim. Avem aici 3 oameni, împreună cu Octavian care face interfața între ei și dvs. Mă aduce aici pentru a mărturisi dincolo de lupta anuală pentru a putea face mai mult și mai bine. În toată această desfășurare sunt întâmplări extraordinare care țin de legătura umană. Iar cu cei doi, Gilda Lazăr și Gigi Căciuleanu, e o legătură cu totul aparte. Doamna Gilda Lazăr a adus această companie care este un miracol. Aseară am avut probleme că au fost mult prea mulți spectatori și nu îi puteam lăsa pe din afară. Putem face asta în fiecare an și să răspundem la toate bucuriile cu care suntem asaltați. Îi voi face cadou un poem doamnei Gilda Lazăr. Mi-aș dori ca toți bărbații din lumea asta să aibă puterea să zică un astfel de poem. Pe domnul Gigi Căciuleanu l-am cunoscut nu atunci când lucra cu Pina Bausch, ci atunci când era directorul artistic al celei mai mari companii din Chile. Fără să știu că era directorul artistic al acelei companii de dans, am fost primit acolo și toți mi-au vorbit despre ce înseamnă Gigi Căciuleanu. Din 2000 a fost prezent la toate edițiile festivalului. Doamna Gilda Lazăr face în așa fel încât să putem inventa tot felul de proiecte an de an. Reușim să ne gândim la tineri, avem proiectul Moștenirea cu doamna Gilda Lazăr, proiecte care se nasc așa cum respirăm. Faptul că lucrăm bucurându-ne că vom dărui este o binefacere pentru că cu fiecare partener care se implică financiar în festival este un alt tip de limbaj. Însă aici e vorba de o prietenie cu totul și cu totul specială. Mă bucur că din Taipei ajunge această companie nemaipomentă. Aseară, directoarea de la Kennedy Center a venit direct de la aeroport să vadă acest spectacol, nici nu s-a dus la hotel. Ce bucurie! Să închei, așa cum spuneam:
Învață-mă cu ce să-ncep întâi
și-n care vorbe-anume tuturor
să spun ce-albastru-i ceru-n ochii tăi,
și cum, de-atâtea lumi luminatori,
pe gura ta surâsu-i ca un soare;
ei poate niciodata n-or să știe
din fiecare clipa trecatoare
cum ne-am durat noi câte-o veșnicie
iubindu-ne; și nu vor ști că-n glas
îți cânt atâtea cântece când spui
cuvinte ce pe buzele oricui
niște cuvinte simple-ar fi rămas.
Învață-mă cu ce să-ncep și cum
să-i spun aceste-i lumi cât mi-i de dragă
că te-a născut, cu truda ei întreagă,
pe tine, bucuria mea de-acum.
Ea, poate, niciodată n-o să știe
c-a înflorit în flori și-a curs în ape,
că din pământ și sura veșnicie
să mi te-aducă, așa cum ești, aproape;
și, fiindcă-o să murim și noi odată,
gândește-te: n-ar fi păcat să moară,
cuprinsa-n noi, atâta primăvară,
și dragostea cu inima deodată?…
De-aceea, spune-mi cum să-ncep anume,
și eu voi scrie toate, fir cu fir,
ca disprețuitori de cimitir,
să ne iubim de-a pururea pe lume.
(Gândeste-te, n-ar fi păcat… – Magda Isanos)
Sub semnul iubirii vom continua să dăruim multe miracole la Sibiu. Mulțumim.
Octavian Saiu: ce moment frumos și ce tăcere senină! Pentru mine personal, ca iubitor de teatru si de dans, această întâlnire are valențe extrem de profunde. Generația mea de spectatori de teatru a învățat să iubească dansul grație unui moment: reîntoarcerea în România a unui artist care și-a păstrat mereu legătura strânsă cu pământul acesta. Nu am să uit momentul aproape fără precedent când la Teatrul Național era o mare de oameni să-l vadă pe acest artist. Am înțeles atunci o metaforă, că nu putem mângâia cerul decât atunci cand avem picioarele așezate pe pământ. Toate fotografiile lui Gigi Căciuleanu sunt cu mâinile atingând cerul. Momentul acela a fost o clipă de grație și fiecare din cei care au fost martori au mărturisit mai departe. Am înțeles că dansul e acea legătură care se naște dincolo de materie. Acum, după mai bine de 25 de ani, simt nevoia să îi mulțumesc pentru darurile pe care ni le-a făcut, că ne-a învățat să iubim dansul. Acest om este Gigi Căciuleanu. Ieri am avut șansa nesperată să stau la un scaun distanță de el. Alături de Gigi era omul care îl slujește în toate demersurile lui artistice. Omul acesta e parte și din întâlnirile pe care le celebrăm aici. E un om de o discreție exemplară. E un om care a contat și contează enorm pentru palmaresul multor evenimente. I se spune maestru pe bună dreptate. E un om adevărat cu o calitate sufletească. Se numește Valerian Mareș. Tot cu o discreție și cu o eleganță aparte, un om care a făcut enorm pentru dansul contemporan, printr-o emisiune care ne ținea pe toți în fața televizorului și este vorba despre dna Silvia Gheață. Jan Fabre spunea că toți cei cu adevărat importanți sunt smeriți. Gigi însușește această calitate. Po-Cheng Tsai este un artist profesionist de dans. De asemenea, nu e vorba doar de grația, eleganța și frumusețea ei, e vorba de o particularitate a ființei ei, pe care nu o știți, este un har al generozității, care se manifestă în modurile cele mai discrete. E unul dintre cei mai frumoși oameni pe care i-am intâlnit eu pe planeta asta și vreau să fac o reverență în fața dnei Gilda Lazăr. Întâlnirile JTI. Câte mărturii s-ar putea aduna! Te rog, gândurile tale despre ceva ce e o ctitorie cu adevărat unică.
Gilda Lazăr: mulțumesc lui Constantin Chiriac, ție, tuturor prezenți. A fost extraordinar de emoționant pentru mine. 25 de ani este o vârstă frumoasă. Eu cred că noi am reușit să scriem o istorie, să așezăm la locul ei o istorie, pentru că proiectul acesta s-a așezat. Am avut șansa sau neșansa de a începe de foarte sus. A fost greu să păstrăm acest nivel. Acolo s-a fixat ștacheta. Totul a pornit de la ideea unui eveniment corporatist, numai că nu cred că Întâlnirile JTI au rămas un eveniment corporatist. E un eveniment pentru public. S-a transformat într-un brand cultural național. Lumea știe. Publicul s-a format. Am contribuit la formarea gustului pentru dans contemporan. Îi sunt recunoscătoare Silviei, ea a dus mai departe proiectul. Dl Mareș este cel care l-a făcut posibil. Pe Întâlnirile JTI s-a fundamentat tot ce înseamnă implicarea noastră în cultură. Remarc că nu mai există festival în România fără un spectacol de dans. Pentru că dansul transmite emoție instantaneu, spre deosebire de muzica contemporană, care nu e la fel de bine primită de public. Se pot scrie cărți despre asta. Într-adevăr, în această broșură am încercat doar să punctăm evenimentele cu câteva fotografii și câte un citat. Pe site-ul creat de Raluca Rădoi, lansat săptămâna trecută, puteți vedea mai multe. Trebuia făcut și Raluca și-a propus de mult timp s-o facă. A fost proiectul ei. În prezent, JTI este sponsor și nu doar atât. Noi ne implicăm foarte mult în ceea ce facem pentru instituții culturale mari și festivaluri. Toate lucrurile astea au venit de la sine și ne-au creat într-un fel această identitate. Am adus la Sibiu 4 spectacole. Primul în 2011, când Gigi era director artistic la Santiago. Acum am adus „Alice”. Sper să continuăm. De fiecare dată când s-a putut am extins și spre Sibiu, pentru că e Capitala Culturală a țării oricât și-ar dori și alte orașe să fie în această situație. Vă mulțumesc mult de tot pentru cuvintele frumoase și pentru faptul că sunt aici cu voi.
Octavian Saiu: noi mulțumim, Gilda Lazăr. Acolo unde ești prezentă, ceva se schimbă în energia locului. Gigi Căciuleau, întâlnirea cu Gilda a fost atât de importantă! Te-aș ruga, dacă se poate, să revizitezi acel moment al întâlnirii cu Universul Gilda Lazăr.
Gigi Căciuleanu: e foarte emoționant momentul. Teribil de emoționant! Mai greu ca înainte sau după spectacol. Nu știu dacă știți ce înseamnă sigla JTI. Je t’aime immensément. Gilda Lazăr este o muză. Te impresionează prin prezență și absență. Există oameni care au acest talent: să imprime niște lucruri. Pentru artiști e minunat. De multe ori suntem în umbră și momentele de lumină sunt foarte rare. În aceste momente simți acești oameni care te ajută să exiști. La fiecare întâlnire JTI te minunezi. Ieri am văzut un spectacol minunat din toate punctele de vedere. În care forța de maestro a energiei se îmbina frumos cu homeopatia detaliului, cu forța de a dansa, cu forța de a sta între cele 2 momente. De a exista și a vibra. Interpreții minunați și detaliile care contează, care dau zvâc. E un spectacol frumos și inteligent. Ceea ce este minunat pentru spectatori. Publicul e o entitate inteligentă. Mai inteligent decât mine, pentru că sunt mai mulți. Trebuie să fii gata să le dai ce le-ar placea, pentru că venim la teatru pentru Prietenie. Eu sunt foarte vechi spectator. Îmi place foarte mult să vin la teatru, să văd ce o să fie. Ieri a fost foarte frumos. Este minunat acest artist, să-i dea Dumnezeu putere și cât mai multă forță.
Octavian Saiu: există și un har al Prieteniei și o generozitate din partea lui Gigi. Po-Cheng Tsai, spune-ne ceva despre acest spectacol, despre tot acest traseu, de la gândul tău până la spectacolul de ieri.
Po-Cheng Tsai: este a cincea creație a B.DANCE. Alice este o poveste foarte cunoscută și pentru toate vârstele. De aceea am ales acest subiect. Noi nu îi spunem Alice in Wonderland, ci doar Alice. Pentru că e B.DANCE. Eu copil fiind am avut o imaginație foarte bogată și mi-au plăcut filmele Marvel. Cred că arta nu are frontiere și de aceea vreau să-mi folosesc imaginația pentru a sparge frontierele care mai există. Noi ne dorim ca publicul să vină cu propriile așteptări. După ce se uită la Alice se întreabă în ce tărâm la artei s-au rătăcit. Noi ne-am dorit să creăm această fantezie într-o lume și oamenii să se îndrăgostească de această lume. Această versiune este creată pentru toată lumea astfel încât toată lumea să se piardă în această lume a fanteziei.
Octavian Saiu: ce mi se pare fascinant este că sunt oameni de diferite generații. Cum selectezi, Gilda, care sunt etapele?
Gilda Lazăr: aș vrea să punctez elementul poetic al spectacolului văzut de aseară. Poetic, energetic și cinematografic, așa a descris Po-Cheng Tsai spectacolul în 3 cuvinte. Aș vrea să-i mulțumesc echipei mele. A început de la propunerea dl Mareș, care lucrează din 1993 pentru companie și a venit cu această propunere. Maurice Béjart – așa a început. S-a creat această încredere, că cineva poate face un proiect cap – coadă, fără ca noi să avem grijă. Apoi am început să căutăm. Propunerile veneau de la dl. Mareș și Silvia avea ultimul cuvânt. A fost o controversă și o discuție serioasă până am ajuns să-i alegem pe ei (B.DANCE). Pentru a ține o trupă, un teatru de dans, ai nevoie de un buget foarte mare. Există un festival de dans langa Avignon și în paralel cu el și ne-am dus acolo. Erau 4 companii. 3 fuseseră la Întâlnirile JTI, una nu. Și am văzut premiera. Nu aveau decoruri pentru că nu aveau cum să le agațe. Era o scenă făcută pe loc. Am fost împreună în multe locuri și de multe ori am decis că nu, iar la ei s-a votat DA. Și nu am ales rău. Acum știu cine am vrea să vină la anul, dar nu vrem să vă spunem până nu se concretizează.
Octavian Saiu: există ceva ce pentru noi are o vibrație aparte. Este vorba despre compania Gigi Căciuleanu, care fără sprijinul JTI nu ar fi putut exista. Așa se întâmplă în România. Gigi Căciuleanu, cum privești acum toată această devenire a unei companii care a format generații de artiști?
Gigi Căciuleanu: aș vrea să continui ce a spus dna. Gilda Lazăr. Când s-au deplasat să vină la Sibiu (B.DANCE) s-au pierdut niște elemente. Dl. Mareș cu echipa au făcut nu-știu-cum și aceste elemente au apărut ieri pe scenă. Pentru noi e foarte important să știm că cineva e acolo să ne vină în ajutor. Acesta e doar un exemplu. Compania Gigi Căciuleanu este o companie independentă, ceea ce mie îmi convine de minune. Eu sunt foarte mândru de nume foarte mari care există acum, Lari Giorgescu, Ștefan Lupu, Ioana Macarie, István Téglás, chiar și Marius Manole (care a dansat cu mine). E foarte important pentru mine că această companie există și acest joc este foarte zgândăritor pentru un artist. Pe 28 iunie este spectacolul Nocturn la Sala Thalia. Anul acesta, dna Miriam Răducanu împlinește 100 de ani, iar acest Nocturn a fost lansat prima dată la Teatrul Național din București. Miriam are o prezență brâncușiană. Ea își cizelează fiecare bucățică de mișcare și la 90 de ani îmi spune „știi, băiatule, am mai progresat” Nu aș fi putut să exist fără impulsul de jos. Am inventat un termen, dansactor, și-i aduc și pe cei de la balet, nu doar actori. Când am posibilitatea să dansez cu dansatori, balerini profesioniști. Când am fericirea să dansez cu dansatorii respectivi, contează că-i aduc și pe ei spre nebunia de a fi. Un dansactor este un om în primul rând. Când eram în Nocturnele lui Miriam Răducanu și mi s-a propus de la minister să fiu trimis la Moscova la studii și eu i-am zis lui Miriam că nu mă duc, ea mi-a spus: „du-te și învață carte, băiatule!” Și m-am dus. Am ajuns la Moscova, la un profesor total nebun care lucra cu absolvenți. Această circărie în sensul foarte bun, care te scoate din ordinar. Această bucurie de a lucra cu supranaturalul este extraordinară, cu hiperconștientul! Această luptă ca în spectacol, alb negru, este o luptă foarte interesantă dacă tragi niște foloase.
Octavian Saiu: captivant Gigi Căciuleanu! E ceva extraordinar aici. Vorbeam cu Gilda după ce am văzut spectacolul că sunt mari coregrafi care știu să se pună în valoare prin ceilalți. Ceea ce face atingerea lui Gigi Căciuleanu din fiecare ființă este ca acea divinitate să iasă la lumină.
Gigi Căciuleanu: Am cunoscut-o pe Oana Berbec prin țară, când eram în turneu. Și la un restaurant am auzit o voce care transcendea tot felul de lucruri comune și ne-a uluit. Am făcut un spectacol cu ea. Aceste lucruri sunt de salutat, pentru că numai aceste lucruri ne fac să avansăm ca oameni.
Octavian Saiu: mi-aminteam un gând al lui Peter Brook. A fost întrebat ce înseamnă talentul unui regizor, dacă e vorba de puterea de a interepreta un text, de imaginația lui, de a fi mereu contemporan. Peter Brook a răspuns: e foarte simplu. Harul de a-i face pe ceilalți mai buni decât poți tu să fie. Aș vrea să ne zică Po-Cheng Tsai ceva despre influențele sale.
Po-Cheng Tsai: multe persoane mă întreabă cine mi-e model și eu răspund mereu: Viața. Indiferent că vorbim despre probleme ale societății sau alte aspecte. Eu îmi văd de munca mea. Prima mea creație se numește Floating Flowers și într-o zi mă întrebam ce aș putea face pentru tatăl meu. M-am gândit la un duet în memoria sa, pentru că-mi lipsea ceva din suflet și mi-am transformat sentimentele în material de creație. Am vorbit cu producătorul meu la 3 dimineață. El mi-a pus pe masă peste 20 de șanse. Compania mea a fost înființată în 2014. Înainte de asta am trecut prin tot mai multe de suișuri și coborâșuri. Prima ușă care mi s-a deschis a fost un concurs internațional de coregrafie de la Hanovra și am câștigat un premiu pentru producție la Stuttgart, premiul publicului. Eric, directorul Gauthier Dance de la Stuttgart, mi-a spus: nu fi supărat, nu ai câștigat premiul 1,2, 3, dar ai obținut premiul cel mai important, pentru producție. Un duet Floating Flowers a fost reprezentat de peste 30 de ori. M-am întors la Taiwan, mi-am înființat propria companie, B.DANCE și dintr-odată ne-am trezit pe prima pagină a unui ziar din Taiwan. E interesant cum se întâmplă lucrurile. Nimeni nu te știe, dar când ai câștigat un premiu ajungi pe prima pagină a ziarului. Ți se spune „ce noroc ai!”, dar nimeni nu știe de câte ori am închis ochii prefăcându-mă că dorm și la 6 dimineața mă trezeam cu o mulțime de creații în minte și mă duceam la studio. Și-mi dădeam seama că nu merg financiar sau din alte considerente și o luam de la capăt. Apoi devii un real artist pentru că ți-ai sacrificat viața pentru a aduce o proprie contribuție. Nimeni nu vede sacrificiile pe care le face un artist. Publicul vede doar perfecțiunea de pe scenă de 1h, dar oare câte ore am stat pe scenă simțindu-ne frustrați pentru acel spectacol de 1h? Dacă aveți artiști, sprijiniți-i fie și numai cu o îmbrățișare. Eu mă simt foarte norocos că sunt artist pentru că-mi pot spune poveștile, gândurile, prin munca mea. E un material prin care pot dialoga cu societatea. Suntem foarte norocoși să avem acest rol. Eu cred în continuare în artă și-mi doresc să contribui mai mult în această industrie a spectacolelor și în viitor. Mulțumesc.
Octavian Saiu: îi spun lui Po-Cheng Tsai asta: acestea nu sunt aplauze, sunt îmbrățișări de la distanță. Fiecare artist are nevoie de îmbrățișările noastre. Care e de fapt originea acestui gest de a aplauda? Eu am făcut cercetări în această zonă. Pentru mine e ceva ce apropie două dimensiuni pe care nu le putem reconcilia foarte simplu. Să spunem JTI, Je t’aime immensément, Gigi Căciuleanu, Gilda Lazăr, Po-Cheng Tsai.
Gigi Căciuleanu: eu nu pot să plec așa. Că nu m-ai lăsat să răspund legat de aplauze. O poveste scurtă. Suntem cu baletul într-un loc în străinătate. Mi s-a cerut să invit oamenii la spectacol, la 7 dimineață, la radio. Facem spectacolul. Imaginați-vă case albe, noi dansăm, fără aplauze. Terminăm spectacolul, ieșim. Ne schimbăm. Plecăm. Tot publicul afară, în fața Bisericii. Stând drepți, fără niciun gest de aplauze, transmițând o mare forță prin aceste nonaplauze, această tăcere.
Octavian Saiu: să facem un gest reconciliere cu toții.
Aplauze.
