Conferinţă specială: Matei Vișniec în dialog cu David Gutiérrez

Matei Vișniec: bună dimineața și vă multumim ca sunteți alături de noi. În acestă dimineață avem ora de spaniolă, dar si un moment în care vom vorbi despre cum este apreciat acest festival. I se va oferi un premiul celui care a organizat acest festival, lui Constantin Chiriac. Se oferă acest premiu care  e o recunoaștere în Spania și în plan internațional.

Héctor Llorens: dragi organizatori, în frunte cu Constantin Chiriac, bună dimineața! În primul rând, vă rog să mă scuzați că nu mă adresez în română. Mă descurc să citesc româna decât să vă vorbesc. Los Moros d’Alqueria au apărut în 1976 ca grupare culturală pentru a promova tradițiile și cultura castelliană. Am vrut să prezentăm tradiția maurilor pe teritoriul nostru, prin muzica noastră, prin vestimentația noastra. În 1976 am participat pentru prima data la un festvial în Spania. În 1982 am creat o instituție pentru a marca dezvoltarea noastră si în 1986 am participat pentru prima dată la un târg internațional în Germania. Apoi am avut reprezentații în diverse țări din Europa și din lume. Și în 2010 am venit și în festivalul de la Sibiu. În 2010 s-au creat premiile organizațiile noastre în legătură cu tradițiile castellano. Am creat și un premiu de dans și altele. Toate aceste premii sunt în valoare de 3000 euro și au scopul de a susține premianții de a-și continua studiile. Mai avem un premiu pentru cultură și festivaluri. Nu uit de acest premiu oferit FITS. Este cel mai important festival de teatru și artele spectacolului din lumea intreagă. Festivalul creat în 1993 celebrează acum 31 de ani de existență. Îl felicităm pe dl Constantin Chiriac și pe toți membrii echipei pentru că au creat acest festival cultural. Îi mulțumim dl Dan Bartha pentru că a avut răbdare cu noi și a rezolvat orice nevoie. Din partea președintelui asociației noastre vă transmitem felicitări pentru premiul primit în 2023. Dl Constantin Chiriac o să și prezinte acum discursul pentru statuia primită. Vă mulțumim pentru tot.

Constantin Chiriac: o să iau steagul Sibiului pe care îl voi dărui prietenilor din Castellón. Trebuia să ajungă anul trecut, în spectacolul de gală. Din păcate nu am putut să ajung pentru că a fost o perioadă grea de organizare. Accest premiu nu este un premiu pe care îl primesc eu Constantin Chiriac în nume propriu, ci festivalul și toată echipa care e în jurul meu și această comunitate care a putut să facă prima Capitală Europeană a României. Care a reușit să personalizeze Fabrica de Cultură. Am avut șansa de-a lungul timpului să fiu juriul comisiilor pentru capitale europene și unul dintre cele mai frumoase momente trăite a fost jurizarea pentru titlul de Capitală Europeană în Spania și atunci am avut 21 de orașe care s-au bătut pentru acest titlu. Au rămas 6 în ultima etapă și a câștigat San Sebastian. Am avut șansa să văd marea cultură spaniolă care e atât de surprinzătoare. Am văzut lucruri incredibile și am văzut personalități care au schimbat destinul comunității. Am primit această surpriză de a primi acest premiu realmente important. Castellon are un nr. impreionant de români care trăiesc în acea zonă. Este o mare bucurie în primul rând să fim Prieteni. Este tema festivalului de anul acesta. Nimic nu e întâmplător. După această ceremonie va fi un debate în ce inseamnă flamenco. Prietenii de la Institutul Cervantes cu care facem un sezon de spectacole lectură făcând acea punte extraordnară între dramaturgie, spectacole lectură, spectacole radio, care sunt transmise în toată România. Țin în mâini steagul Sibiului pentru că acest oraș s-a schimbat prin cultură și având întotdeauna informațiile pe care le-am stăpânit de-a lungul timpului vă pot spune de ce Sibiul este unic. Știți cât are Sibiul buget pentru cultură? 14%. Dar ce este excepțional este faptul că grație acestui buget și bunei organizări, prin agenda culturală și marilor evenimente care se desfășoară, 4% vin înapoi la comunitate. Deci sunt 18 puncte atrase. Dacă vă uitați cum s-a schimbat orașul din punct de vedere al calității umane, cred că acesta e cel mai mare câștig. Sibiul este un model de dezvoltare. Este o putință de a crea acea Prietenie de care avem nevoie pentru copiii noștri, pentru noi. Plecăciune tuturor care susțin acest festival, prietenilor, partenerilor și echipei festivalului.

Matei Vișniec: flamenco din nou. Am avut ocazia să moderez discuția cu Rafaela Carrasco. Acum cu David Gutierrez. Dacă continuă în acest fel, mă înscriu în asociația flamencologilor. Spectacolul dvs. mi s-a părut că a ajuns la inimile publicului larg. Mâine și poimâine jucați la Cluj. În ce stare sufletească sunteți acum?

David Gutierrez: mulțumesc tuturor invitațiilor, în mod special festivalului pentru că m-a invitat pentru a doua oară aici. Am prezentat 2 spectacole în premieră. Mă consider un dansator mai puțin tânăr comparativ cu ultima dată când am fost aici, însă mă simt în formă. Am o echipă extraordinară cu care am lucrat pentru acest sezon care va fi extrem de lung, greu. Suntem mereu pe drumuri. Am fost în America, Africa, Istanbul și ne așteaptă o traiectorie destul de lungă în tot felul de orașe. Mă simt în continuare tânăr și în putere.

Matei Vișniec: am găsit pe YouTube imagini în care sunteți copil și dansați ca un zeu grec. De unde ați avut această cunoaștere?

David Gutierrez: la 4 ani am început să dansez. Bunica mea era dansatoare de flamenco și e adevărat că în familia mea dansul era o formă de viață. Tatăl meu, familia, au avut mereu legătură cu asociații și organizau activități culturale. Am învățat ca autodidact și am ales să dansez. Corpul meu a făcut asta organic. Am început să dansez de capul meu. Am avut șansa să mă formez cu diverși maeștri. Ama avut curiozitatea de a face experimente cu lumi mai puțini cunoscute.

Matei Vișniec: vom vorbi despre spectacolele dvs., pentru că sunt etape importante pentru revoluția pe care o provocați în lumea asta a flamenco-ului, care este extrem de codat. Poate face cineva flamenco de mare performanță dacă nu s-a născut cu glezne de aur?

David Gutierrez: în ultimele mele spectacole, dincolo de a face un spectacol de calitate care să aducă inovație în flamenco, încerc să și transmit mesaje care să contribuie la schimbarea societății. Îmi place să trec dincolo de artele scenice. Iar dansatorii sunt exemple sociale pentru multă lume. Vorbim despre depășirea stării personale. Te simți terminat, dar prin muncă fizică și mentală se depășește momentul. Am un spectacol care vorbește despre figura femeii în dans și din nefericire nu punem suficient preț pe femeie și mi-am dorit să fac asta. În Carmen și alte creații, în continuare am să trasmit mesaje. Vreau să transmit ceva diferit oamenilor. Uneori noi, artiștii, uităm că suntem exemple. Legat de gleznele mele acum, am noroc. Mi se pare că cineva mă protejează de sus, familia mea. Sunt în formă bună și cred că acest lucru decurge și pentru că mă antrenez mult, că fac exerciții, că iau pauze. Lumea mă întreabă dacă merg la clubul festivalului. Ei bine, nu. Mă duc să dorm. Asta este cheia de a continua pe calea succesului.

Matei Vișniec: pentru cariera mea de flamencolog. Există moduri de a intra în arta flamenco în Andaluiza și alte zone? Sunt nuanțe pe care noi nu le observăm, dar dvs. le aveți în codul genetic?

David Gutierrez: da, aveți dreptate. Sunt diferențe. Catalonia traversează acum o perioadă cu mult succes și să nu uităm că leagănul flamenco este Andaluzia. De asta ne uităm mereu încolo, pentru a ne inspira, pentru a ne regenera. Totuși, Catalonia are si ea o cultură bogată de artiști, embleme efectiv. De multe ori, pentru că nu venim din Andaluzia, oamenii ne percep ca fiind mai puțin originali sau puri. Și-n Catalonia se respiră un aer diferit. S-au amestecat mai multe culturi, stiluri muzicale care vin cu un concept nou, diferit.

Matei Vișniec: să vorbim puțin despre Carmen. Cum ați găsit-o pe Carmen?

David Gutierrez: nu am avut nicio îndoială când am ales-o pe Carmen. Îmi place să dau șanse tinerilor care promit. Am crezut că acesta era șansa acestei artiste, despre care știam că va prezenta foarte bine acest rol șipentru care aveam o afinitate de foarte mulți ani. Contează și calitatea umană. Eu sunt extrem de perfecționist.

Matei Vișniec: am încercat să găsesc scrieri despre opera Carmen în Franța. Am impresia că nu întotdeauna au fost reacții pozitive despre această operă recunoscută universal. S-au mai schimbat lucrurile?

David Gutierrez: da. Deși mereu e o rivalitate între noi și Franța, cel puțin în fotbal. Am primit această operă cu mare drag. În calitate de creator am avut șansa de a citi și de a găsi o legătură specială cu Barcelona, orașul meu, la fel și cu Andalucia. Noi, spaniolii, iubim această operă, pentru că ne identificăm cu această intensitate. Noi trăim viața intens. Pare că e o telenvoleă, dar asta trăim noi zilnic. Carmen este parte din nou.

Matei Vișniec: o mare virtuozitate, dar câtă poezie în gesturile dvs. emană muzica, câtă concentrare si stapanire de sine. Aceste titluri, Flamenco reborn, sunt semnificative pentru dorința dvs. de a ieși din cușca clișeelor. Tiempo nuevo este iarăși simbolic. Ați lucrat și cu sportivi. Ați încercat să coregrafiați diverse momente sportive. La Rio, la Jocurile sportive. Apropierea dintre sport și flamenco, probabil că e natural, dar ce s-a întâmplat?

David Gutierrez: sincer, mă emoționez când vorbesc despre asta. Mă aflu într-un moment al vieții în care mereu sunt emoționat. La primele spectacole încercam să-mi găsesc locul în lumea flamenco. Prin Carmen nu mai voiam să demonstrez nimic. Sigur, mi-a fost greu. Pentru că anterior eu eram vedeta spectacolului, iar de data aceasta nu mi-a fost ușor să deleg către echipa mea și efectiv am încercat să dăruiesc toate cunoștințele mele și de aceea proiectele au crescut. Proiectul nu mai e doar David Gutierrez, ci reprezentă toată compania. Asta e schimbarea față de celelalte spectacole. Am lucrat din greu ca artist, inclusiv la nivel mental, pentru că nu sunt Rafaela, sunt tânăr până la urmă. Despre munca mintală, despre a încerca să predau ștafeta echipei mele, colegilor care sunt în jurul meu, deci nu am lucrat doar eu. Din 2018, Jaime lucrează cu noi, nu e doar manager, ci am lucrat împreună tot. Trebuie să dăm mai departe, să extindem proiectul nostru și să-mi extind posibilitățile. Am avut și colaborări pentru această extindere. Să-mi găsesc o cale proprie dincolo de dansul în sine. Am avut ocazia să lucrez cu echipa de natație sincronizată a Ucrainei din Jocurile Olimpice din Rio. Sportivii căutau să devină mai expresivi. Ei sunt perfecți tehnic, dar uneori nu le e ușor să transmită mesajul pe care doresc să-l dea mai departe. Am lucrat totodată și cu echipa de patinaj artistic a Spaniei. Au căutat consiliere la nivel expresiv pentru a-și trnsmite pasiunea.

Matei Vișniec: e important să intrăm în bucătăria acestor experiențe. Aș dori să-i punem o întrebare managerului dvs., Jaime. Cât de greu e să propui spectacole de flamenco in festivalurile internaționale și cum reușiti să găsiți resurse să convingeți?

Jaime: Mulțumesc pentru întrebare. Noi, mangerii, mereu ne ducem la toate târgurile și batem lumea la cap. Glumesc! Adevărul este că arta flamenco este mereu respectată. Este ambasadorul Spaniei în străinătate. Anul acesta am lucrat departe, în SUA și așa mai departe, dar am fost și la Valencia unde am avut doar 200 de persoane în public. Când ne-am dus în SUA, aveam 2000 de persoane în public. Acesta este un exemplu grăitor de cum e perceput flamenco. Partea de management este o profesie. Mă duc la o grămadă de festivaluri. La Sibiu, în ultimele 8 ediții, am adus spectacole de flamenco. Este creată o încredere. Programatorul trebuie să aibă încredere în tine că vii efectiv cu spectacol.

Matei Vișniec: mulțumesc. Continuăm cu David. Aș vrea imaginea nr. 7 (se afișează pe ecran) Cum vă stăpâniți în timpul dansului, cum vă protejați? Aici aproape că vă luați zborul. Imaginea 10. Aproape că sunteți într-o stare mistică de meditație. În imaginea 11 vă aflați într-o fază de concentrare religioasă. Aceste stări văzute din exterior sunt reale în dvs?

David Gutierrez: da, sunt reale. Momentele în care reprezentăm o anumită scenă intru ca într-un film. Mă gândesc că sunt atât de nebun intrat în acel rol că nu-mi mai controlez corpul. Mă umplu de emoții. Flameno este limbajul meu. sunt în această stare pură. Flamenco transmite ce simți în interior. Concentrarea mea e la nivel maxim oricât aș incerca ca lucrurile să fie altfel, nu reușesc. Avem turneu cu 20 spectacole și nu mă pot doza. E inevitabil să nu dau tot ce pot, 100% la fiecare spectacol. Intru ca intr-un fel de nor magic.

Matei Vișniec: este tare frumos ce spuneți. Să intrăm și-n alte povești. Într-un interviu legat de Flamenco reborn spuneți că ați dorit să vă povestiți propria viață, care a cunoscut foarte devreme succesul, dar care a avut și de suferit. La ce vă referiți? Ați avut accidente, oameni care v-au trădat sau ați simțit și o opoziție din partea celor care cred că trebuie instaurat o inchiziție a flamenco?

David Gutierrez: prin spectacolul Tiempo nuevo mi-am dorit să transmit publicului că din punctul meu de vedere, artistul își spune cel mai bine propria poveste. Eram un tânăr de 19 ani și-mi doream să iau lumea cu asalt și rapid am ajuns pe culmea succesului. Mă simțeam un real zeu. Transmit faptul că am suferit, am fost trădat și, cel mai grav, am avut și o leziune care a implicat 5 operații la genunchiul drept și a fost un medic care mi-a zis că trebuia să mă las de dans și că nu voi mai dansa niciodată. Am zis că o să încerc totuși. Vorbesc despre cum am depășit acea suferință. Poți depăși totul. Cu sacrificiu, desigur. Nu am să neg că arta flamenco este destul de sectantă. Eu mi-am găsit propriul loc pe scena flamenco și încerc să fac loc și altora. Compania mea nu mai e o simplă companie de dans, este o axă de formare pentru tineri. Suntem în plină ascensiune, îi ajutăm pe colegii mai tineri. Profesia noastră este una foarte competitivă și dificilă. Uneori artiștii nu sunt drepți cu cei tineri.

Matei Vișniec: vom încheia, cred, cu o întrebare despre cum aplaudă popoarele. Ați călătorit în foarte multe locuri diferite. Recunoașteți că sunt popoare care aplaudă speriate, cu discreție, sunt unii cu exuberanță, alții aplaudă reținuți, cu creierul și nu cu inima. Românii aplaudă cu stomacul, cu capul, cu mâinile, cu picioarele, mai să vă ia în brațe și să vă sărute. Nu vi se pare?

David Gutierrez: cel mai bun public e cel român. Asta e tot. Gata! Bun, să revenim. E frumos la apluze. Diversitatea culturală e foarte valoroasă. Îmi face plăcere să merg prin tot felul de țări. Reușesc să ajung în locuri în care nu aș putea altfel. Profesia mi-a permis să fac cunoștință cu tot felul de culturi, de oameni. Sunt țări cu sânge fierbinte. În statele asiatice sau în nordul Europei, în ultima vreme, mă surprinde ce am reușit și-n aceste țări. Am văzut oameni care plâng și mă întreb ce am făcut. Sigur, mai sunt oameni rezervați, dar la final devin mai explozivi și se exprimă diferit la aplauze. În ultima vreme, am văzut oameni care plâng și mă ridică la rangul de zeu, iar eu le zic că nu e cazul. Sunt și eu om. Ne bucurăm că primim astfel de elogii. Trăim într-o lume extraordinară, trebuie să avem grijă de lumea aceasta. Și ce bine că avem astfel de festivaluri.

Matei Vișniec: David, ne-ați dăruit aici sufletul pe care l-ați pus în arta dvs. Urmează alte spectacole și vă lăsăm să vă odihniți. Vă mulțumim și vă aplaudăm din inimă.

David Gutierrez: vă mulțumesc. Un cuvânt de final. Îmi place să vorbesc. Aș putea sta aici până la ora 17, când începe spectacolul. O scurtă reflecție. Imaginați-vă haosul de a conduce o companie. Ieri și azi să prezentăm acest spectacol și ce nebunie ne cuprinde când creăm și următorul spectacol. Suntem în lucru pentru un spectacol despre schimbarea climatică care va fi prezentat la finalul anului. Un spectacol despre o lume mai bună. Micul meu gând acum pe final. Într-o zi mergeam prin Barcelona, pe jos și într-un teatru micuț am văzut o reprezentație și am zis să intru să mă uit din curiozitate, pentru că îmi place cultura. Am rămas cu această idee. Conform culturii hinduse când murim ne reîncarnăm și urmează 50 de reîncarnări. Am reținut ideea și am tot analizat-o. M-am gândit la sacrificiul artistului, la cât de greu e să mergi peste tot in lume, să ai o familie. Însă de 50 de ori voi alege viața de artist în cele 50 de reincarnări ale mele. Vă mulțumesc din suflet.

keyboard_arrow_up