Constantin Chiriac: bună dimineața pentru cei care au sosit la conferința de la 12:00! Avem un moment special. De fiecare dată zic acest lucru, dar chiar așa e. Avem două mari personalități care prezintă o lucrare monumentală care prezintă capacitatea unor gândiri extraodinare. Suntem alături de domnnul ambasador Emil Hureazeanu și domnul profesor Graf. Ne arată ce înseamnă parteneriatul pe picior de egalitate. Mulțumim pentru tot ceea ce faceți, pentru tot ce înseamnă Prietenia care animă acest festival. Din toată inima mulțumesc.
Octavian Saiu: noi mulțumim, Constantin Chiriac. Prezența e un dar în teatru, așa că vă mulțumim dvs. că sunteți aici, pentru că animați această prezență. Înseamnă enorm că putem fi împreună. Sunt 2 argumente pentru care această lansare are loc aici. Atunci când îl ai alături de tine pe Emil Hurezeanu, totul devine un spectacol al gândurilor. Sunt convins că vor fi atât de mulți oameni care vor forma o categorie distinctă de spectatori. Grotowski, care a rămas figura cea mai importantă în teatru, a evitat acest termen: public. El a vorbit întotdeauna despre spectatori. Pentru că trecerea de la individ la colectiv poate să fie periculoasă. Celebrăm împreună de la singular la plural această idee a Prieteniei. Asta e ideea supremă în teatru. Mă bucur foarte mult că avem un prieten care e sibian prin adopție. A ajuns aici grație unui institut de cercetare, dl. Rudolf Graf. Este un mare profesor, figură umanistă de seamă. Vreau să îi mulțumesc pentru că ne deschide un alt orizont. Cineva spunea că un spațiu teatral nu e niciodată neutru pentru că e un loc al memoriei. În orice sală de teatru cuvintele actorilor care au trecut pe acolo sunt înscrise în acel spațiu. Să încercăm să vorbim despe acest subiect care a încăput în 6 volume, atât de complex este subiectul. Câteva gânduri despre acest volum, vă rog, dl. Hurezeanu.
Emil Hurezeanu: mulțumesc, dl Saiu, pentru disponibilitatea dvs. nesfârșită. Ne-am strecurat și noi în acest festival global. Dl. prof. Rudolf Graf este un adevărat profesor. Monarhia habsburgică nu e controversată, este un fapt istoric. Câteva sute de ani, o țară mică care arată cam ca Austria astăzi, are vreo 50 milioane la sf. de 1918. Este o poveste interesantă a celor 6 volume. Dl. prof. Graf a condus linia de studii în limba germană de la Universitatea Babeș-Bolyai, avându-l alături pe cel mai longeviv rector al universității. Noi suntem aici în fosta Austrie. Ce să facem? Am fost mai mult în Austria decât în România. Dl. prof. Graf are un studiu la sfârșitul volumului 6 despre monarhia habsburgică, despre felul în care e văzută de cea românească. Monarhia habsburgică include monarhia românească. Istoria României face parte din istoria habsburgică. Timișoara este numită Mica Viena. Eu intru în detalii generaliste, pentru că nu am suplețea teatrală spectaculară a domnului Saiu și nici experiența academică a acestui profesor trilingv ardelean. În cartea lui vorbește și despre primul european bănățean traducător, Nicolae Stoica de Hațeg. Multe din transformări ale creierului din interior în exterior vin de la austrieci. O lovitură sub centură a fost refuzul Austriei vizavi de intrarea României în spațiul Schengen. Însă încet și sigur lucrurile se mai schimbă. Din perspectiva mea, ideea a fost ca toate insulele cunsocute și necunoscute, pulsațiile româno-asutriace au început să ducă la cunoașterea României de către austrieci. Unde au fost românii cei mai fericiți din punct de vedere istoric? Asta ar da câștig de cauză dominant în favoarea Austriei. Și Valahia și Muntenia înainte de unirea lor au relații intense cu Austria, pro-europeană. Puterea de la Istanbul era una didactorială spre deosebire de albanezi și greci. Troțki constată că românii au o soartă foarte ciudată. Țara asta a fost mai periclitată din punct de vedere al coruptiei decât celelalte țări din Estul Europei. Pentru că boierii trebuiau să incaseze de 2 ori: o dată pentru turci, o dată pentru ei. Administrația turcească este cea mai onestă din istoria Europei, cam ca cea prusacă. La turci nu se fură. În volumul 6 sunt și studiile unor români. Lansarea acestor cărți trebuie să fie făcută la Sibiu pentru că în Piața asta Mare s-au întâmplat multe lucruri care țin de istoria Austriei și a României. Sașii i-au întreținut pe ofițerii austrieci pe gratis. Românii păstrează austriecilor o amintire mai repede bună. Apropo de soft. Există un domn germano-francez care în timpul Congresului de la Viena, când Napoleon este învins, Maeterlinck conduce operațiunile si are un secretar, von Gentz care e numit secretarul Congresului de la Viena. El redactează toate actele care transformă Europa. Acest congres de la Viena e paradigma de cum se face pacea între puternici și slabi. Creierul Congresului de la Viena este acest dl von Gentz. El e plătit bine de către Maeterlinck cât timp durează povestea, dar după 1848 este uitat. Dar el este consultantul domnitorilor Moldovei și Țării Românești. Până la moartea lui e singura lui sursă de venit, în timp ce toți ceilalți îl uitaseră.
La începutul anilor 1990, dl. prof. Graf a deschis bibliotecă austriacă de la Cluj care funcționează și azi.
Rudolf Graf: „Europa este școala tuturor științelor, a învățăturii care depășește toate părțile lumii.” Aceasta afirmație e a lui Nicolae Stoica de Haţeg. Prin regimentele de graniță românești, prin biserica greco-catolică, prin reorganizarea mitropoliei ortodoxe, acești oameni intră într-un circuit cultural de care nu au avut parte până atunci. Soldații scriau pe cărțile de rugăciune „franțuzul bate nu știu unde, Franți al nostru îl invinge pe nu știu cine.” Percepția rolului e foarte importantă pentru ei. A fost o referire despre cum se poziționează lumea și astăzi. Venind încoace, am fost întrebat dacă e bine că suntem o colonie. A cui? Dacă ești a Angliei e una, dacă ești a Rusiei e alta. Atunci fiind această percepție, la un moment dat a fost nevoie de a vedea cum e percepută istoria Austriei în legătură cu istoria României. Tentația e să scrii o astfel de carte. Dar când te uiți pe bibliografie îți pierzi entuziasmul de a scrie pentru că există nenumărate cărți. Însă în 2008 am semnat un acord pentru un anumit contract și a durat mult să ne apucăm de lucru. Nicolae Iorga spunea că nu monarhia a făcut popoarele mari, ci că aceste popoare existau înaintea lor, însă fiecare a câștigat de pe urma celuilalt. Am făcut 6 volume din 12 volume. Am încercat să selectăm texte importante și relevante pentru istoria acestor lucruri.
Emil Hurezeanu: există un istoric maghiar austriac care a menționat că nu a fost un Imperiu Britanic, a fost imperiu exclusiv european. Imperiul acesta e un fel de matrice pentru ce avea să fie Uniunea Europeană. Englezii sunt mai atenți când se uită la Europa. Primul tratat european este de fapt scris de românul Aurel Popovici cu cartea lui, Statele Unite ale Austriei Mari din 1906 si care era un fel de constituție alternativă. Apropo de pe unde intrau românii și cum au contribuit și ei.
Rudolf Graf: varianta în germană nu e scrisă dinspre Viena, ci sunt coautori din tot fost imperiu și unul dintre coordonatori spune la un moment că istoria monarhiei habsburgice poate fi un bun exemplu și poate îndemna la prudență. Monarhia este un exemplu, a fost o structură politică care a ținut mai multe popoare în cadrul ei și a asigurat mai multe sisteme politice. S-a manifestat un interes pentru omul de rând. Încep să acorde o atenție pentru locuitorii de rând pentru că aveau nevoie de ei. Toate acestea se adună și pot fi un moment de reflexie atunci când Uniunea Europeană astăzi se tot construiește.
Am lucrat cu doctoranzi de ai mei. Am avut o finanțare pentru primul volum. Restul e o activitate care nu s-ar potrivi cu niciun fel de economie. Am avut un ajutor important, George State care a făcut inclusiv traducerea.
Volumul 1 – se referă la dezvoltarea economică, sistemul administrativ și am ajuns la acest gând când mi-am dat teza de doctorat. Faptul că după 1918 găsim modele pe care le-am găsit înainte nu trebuie să ne surprindă.
Volumul 2 – se referă la popoarele imperiului, toate, inclusiv popoarele mici. Contradicția națională încurcă lucrurile în monarhie, atunci apar probleme mari care generează prabusirea după al doilea război mondial.
Volumul 3 – abordează problema națională
Volumul 4 – avem de-a face cu biserici care își ridică popoarele acolo unde locuiesc. Și totul joacă un rol în ridicarea propriilor popoare.
Volumul 5 – avem politică externă, alianțe, instituții. Poziționarea monarhiei din Europa la acea vreme dă o explicație foarte clară a ce se întâmplă astăzi pentru că e aceeași politică.
Volumul 6 – e despre relații politice și comerciale, relații cu Italia și Franța. Sut interesante studiile scrise de autorii bulgari și sârbi. Sunt relații foarte importante tocmai în acest context.
Emil Hurezeanu: lectura acestor volume e foarte interesantă și subtilă.
La noi nu trebuia să moară nimeni. Nici măcar soții Ceaușescu. În Polonia nu a murit nimeni. Nici la noi nu trebuia asta.
Spiritul acesta scenic romantic, shakespearian, dar și german e al orașului și vine dinspre Austria, Germania, e o așezare construită de sași. Și după 1989 se regăsește o poveste românească în spiritul Europei care a făcut posibil și festivalul. Nu întâmplător avem un segment german și un segment austriac.
Rudolf Graf: vreau doar să mai adaug că vă mulțumesc că am ocazia să vorbesc în cadrul festivalului. Aș încheia spunând că volumele acestea sunt de fapt și o parte din istoria României pentu că sunt atât de direct legate de ce s-a întâmplat aici pentru că nu le putem trata altfel.
Octavian Saiu: a fost un spectacol al trimiterilor istorice foarte precise și acesta e sensul teatrului. Nu să ne ofere răspunsuri, ci să ne incite să ne adresăm noi înșine anumite întrebări. Câte turbulențe europene își găsesc originea în acea perioadă? Un gânditor american la modă în momentul de față a scris un volum care sună aproape imposibil de tradus: The Better Angels of Our Nature. Lincoln a spus asta. Mesajul de atunci își găsește niște reverberații incofortabile pentru spațiul de azi. Le mulțumesc acestor 2 mari intelectuali pentru acest dialog, prof. Rudolf Graf și marele nostru prieten exponențial Emil Hurezeanu. Vă mulțumim.
