Octavian Saiu: vom vorbi despre Prietenie, despre un proiect care va duce la alt proiect. Am o dilemă. De fiecare dată când vin aici, și nu are de-a face ideile de aici, mă întreb cu ce să mă îmbrac. Uneori o cămașă, uneori un sacou. Acum mă simt relaxat, în tricou și adidași, pentru că oricât de informal voi fi, Neal va fi și mai informal. Neal, te apreciez din suflet, așa că o să zic că ție nu îți pasă de aceste detalii și bine faci.
Neil LaBute: Îmi place mult sala! (Sala Oglinzilor din Forumul Democrat German)
Octavian Saiu: da, este minunată, dar noi nu ne potrivim cu ținuta noastră, însă e bine că noi suntem foarte relaxați. Azi vorbim despre Prietenie și ce poate genera Prietenia. Aș vrea să te întorci la un moment, când eram împreună și cu Constantin Chiriac la masă și aș vrea să vorbim despre acel moment.
Neil LaBute: da, într-adevăr eram la cină și eram foarte relaxați discutând despre proiecte. Știți că vin aici de mulți ani, pentru că îmi place să am ateliere pe baza teatrului. Lucrez cu mulți oameni din televiziune și teatru. Constantin mi-a spus că m-aș potrivi și la film. Vorbeam și despre Unchiul Vanea, despre Antigona și eu îi ziceam lui Constantin că mi-ar plăcea să joace un personaj din Antigona, poate se va întâmpla sau nu. Mă gândeam că Unchiul Vanea s-ar potrivi și pentru un film. Știți însă cât de greu e să faci un film. Ne gândeam ce puteam face anul acesta.
Octavian Saiu: îmi ridică multe întrebări dezbaterea aceea. Eu chiar am crezut că se va amâna acest lucru, dar să știi că dacă Constantin își pune mintea să facă ceva, până la urmă se întâmplă. Mi-ai trimis și un scenariu extraoridnar cu substraturi și aș vrea să ne spui despre el, fără să ne dai prea multe spoilere.
Neil LaBute: aș putea să vă spun multe despre munca mea, dar eu în calitate de scriitor nu fac lucrurile de multe ori în mod conștient. Îmi place să ascult povești din jurul meu și abia aștept să le folosesc în povestea mea. Eu nu sunt genul care se folosește de poveștile din familie, dar tot îmi vine ceva în minte. Eu ador Cehov, tot timpul mi-a plăcut. De multe ori îmi place să introduc niște personaje care nu sunt prezente în original. Poate chiar să-l introduc pe Godot în Unchiul Vanea sau dacă vă mai gândiți la alte personaje frumoase. Până la urmă e o adaptare modernă a piesei. Nu este ca spectacolul lui John Malkovich, dar până la urmă se aseamănă. Sunt sigur că v-ați făcut o imagine despre ceea ce creăm cu această companie. Și-n Lupul de stepă jucat în New York cineva a devenit faimos, adoptat de lumea fimului și a fost greu să se întoarcă la teatru. Sunt și adaptări de film pentru Unchiul Vanea.
Octavian Saiu: ce face acest proiect să fie extraordinar e punerea în scenă. Când am văzut scenariul am văzut că ai început cu sfârșitul. Care e influența substanțială a teatrului contemporan american asupra ta?
Neil LaBute: ați văzut vreo piesă de-a lui Cehov? Atunci e foarte clar.
Octavian Saiu: da, dar afinitatea ta este foarte puternică. Vreau să ne spui cum vezi lucrurile.
Neil LaBute: dacă te uiți la un poster sau încerci să spui cuiva de ce ar trebui să vezi acest spectacol, cred că ai avea un răspuns sardonic. Ar trebui să găsești ceva care să conteze pentru tine. Pentru Unchiul Vanea lucrurile se întâmpla în ciclu. Cineva a vrut să-l îmbrace în haine mai moderne, dar nimeni nu a vrut să-l vadă în modul acesta. Un act artistic interesant, dar acest personaj e cunoscut mai repede drept comediant. Mă gândesc că la fel ca alte lucruri bune, acesta nu îmbătrânește. Lecția pe care ne învață nu se demodează. Iubesc Unchiul Vanea și mi-am dorit să lucrez o producție bună. Dacă nu, îmi pare rău, înseamnă că am dat-o în bară. Este dificil când oamenii au avut deja experiența respectivă. Eu cred că am văzut Hamlet de 20 de ori și mereu avem un personaj cu o replică care nu mi-a sărit în ochi. De fiecare dată trebuie să facem o nouă adaptare.
Octavian Saiu: da, acest lucru captează esența teatrului. Cunoaștem piesa, dar niciodată nu știm cum va arăta spectacolul. În calitate de dramaturg, cum te simți legat de aceste variante care apar în mod inevitabil? Spui vreodată că e minunat sau că s-a mers prea departe?
Neil LaBute: pentru că vorbim despre teatru, mă aștept ca oamenii să găsească modalități de a plia și aduce piesa în ce direcție doresc ei. Știu că și eu voi schimba lucrurile într-o piesă. Dacă îmi place un text nu știu de ce l-aș schimba. Eu am văzut adaptări foarte fidele în țara noastră și în alte state, precum în Germania. Viziunea regizorului e foarte interesantă. În general ia textul și fuge cu el. Am văzut spectacole și mă întrebam ce piesă e asta? Forma lucrurilor, de exemplu. Atunci de ce personajul stă jos sau trece pragul? Deci trebuie să ai încredere, cred că aceasta e natura teatrului. E foarte efemer și e foarte frumos. Asta e de-a dreptul magic. Lucrez pe textele mele tot timpul. De exemplu, aceste texte au fost publicate într-o carte. Dacă cineva are întrebări, voi fi bucuros să lucrăm împreună pe textele respective și o să-i întreb ce vor să includă, să schimbe. Este un scenariu, nu o scriptură. Este minunat ce aduc toți la piesa respectivă. Este o călătorie continuă. Trebuie să te bucuri de ce se întamplă în fiecare seară. Poate fi ultima dată când va juca un actor. Nu se știe ce se va întâmpla. Admir foarte mult ce fac actorii și ce aduc personajului meu. Actoria este extraordinară și eu personal o admir foarte mult. În teatru e minunat, pentru că lucrezi de la început la final, te îndrepți către un obiectiv, îi prezinți publicului un spectacol. De cele mai multe ori publicul înțelege. Poate i-a plăcut sau nu.
Octavian Saiu: cum concepi personajele? Cum rezonezi cu ceea ce pui în piesă? Beckett și-a dorit să aibă acest control, tot ce a făcut a fost pentru un actor sau altul. Unii oameni spun că atunci când a scris replicile, el și i-a imaginat spunând replicile respective.
Neil LaBute: nu e așa. Eu scriu pentru alți oameni fix de asta. S-ar putea ca actorul respectiv să nu joace pentru tine. Eu cred în actori, în fiecare din aceștia e acest factor magic și sunt diferiți de ceilalți. Acest Unchiul Vanea o să fie diferit decât dacă ar fi jucat alt actor. Este această obsesie de a fi primul. Dar poți avea 5 de Unchiul Vanea și să fie diferiți. Să vedeți cum vă vând această carte în mod subtil. Conține 10 piese care vin de la un festival de teatru care îmi poartă numele. Mi-a fost foarte greu să fac asta. Este o companie de teatru din Missouri și care îmi fac mult piesele mele. Avem o iubire comună pentru piese scurte și nuvele. De multe ori aceste piese nici nu sunt publicate, că sunt doar de 10 pagini și trebuie să le pui într-o antologie ca să le poți vinde. Și grecii aveau piese foarte scurte pe care le puneau într-o antologie cu piese foarte lungi. Am promis că în fiecare an voi scrie o piesă pentru festival. Sunt oameni diferiți cărora le place să lucreze cu acest festival. Cel mai important e pentru un scriitor să fie selectată piesa lui. Să-ți vezi piesa jucată pe scenă este minunat. E ca și cum ai atins Sfântul Graal. Ador această muncă și vreau să vă spun că acum facem o companie în care să punem în scenă piese de un act. Nu exista până acum așa ceva în SUA și este o mare provocare. Pentru că e o mare provocare să pui o piesă de 1 act. O piesă scurtă.
Octavian Saiu: ce mi se pare foarte drăguț e că ești atât de contradictoriu. Personalitatea ta e contradictorie. Ești un om sensibil și vrei să te gândești la generația actuală, tânără, știi că tinerii vor ceva scurt, condensat. Pe de altă parte, ți-a plăcut și ideea de a avea o carte și cred că asta vine și din adâncul tău. Aș vrea să te rog să citești ceva de aici, pentru că e un gest de teatralitate care ne poate inspira. Poți alege orice, la întâmplare.
Neil LaBute: îmi place să am cartea, pentru că îmi place acest simț tactil. Îmi place să țin în mână o carte. Am fost printre ultimii care am cumpărat un iphone. Detest ecranele. Eu am avut un blackberry. Să știți că și-n Canada se folosește tehnologia. Pe mine cred că m-ar da afară dacă le zic că detest tehnologia. Toată lumea zice că teatrul e pe moarte. Eu vă spun sigur că teatrul nu va dispărea, pentru că e o experiență atipică spre deosebire de fim și televiziune. E o experiență atipică pe care o trăim, e o comunitate care se construiește acolo, se sparg niște ziduri, niște frontiere, indiferent de naționalitatea noastră. O să vă citesc una dintre piese, pentru că-mi place să citesc piesele. Este o piesă modernă, o adaptare. Nu e încă terminată, dar vă voi citi ceva din ea. Pentru că tot timpul cred că pot îmbunătăți finalul. Îmi plac piesele moderne. Este o adaptare a lui Woyzeck.
Neil LaBute citește din carte.
Octavian Saiu: pentru mine ca spectator am simțit foarte mult din cum simți tu textul. Un prieten m-a întrebat de ce piesele lui Neil LaBute nu se joacă mai des la radio. Pentru că, într-adevăr, există niște inflexiuni specifice. Este nevoie de acest set de gesturi umane. Acum, ajută-ne să înțelegem cine este acea ea din piesă.
Neil LaBute: se bazează pe un personaj, Maria. Nu e soție, încearcă să aibă o relație împreună. Nu cred că e voba de niște puteri magice. Își folosește mult vocea și se ajunge la crimă. Woyzeck în cele din urmă se sinucide după ce este închis.
Octavian Saiu: abia aștept să aflu titlul. Aș vrea să știu ce e așa special la Unlikely Japan / Improbabila Japonie.
Neil LaBute: folosesc multe titluri din producții care îmi plac. Unlikely Japan e inspirat dintr-o trupă și e vorba de un cântec de-al lor care se cheama Germania improbabilă.
Octavian Saiu: Neil, mai avem câteva minute și vreau să ne povestești cum te simți când ești în Sibiu. Vreau să fii cinstit despre un lucru care știu că e real, aprecierea ta cu privire Sibiu și vreau să o faci cât mai puțin diplomat.
Neil LaBute: e vremea asta plăcută, poți respira, așa e și-n orașul meu. e un oraș minunat, un loc în care oamenii se întâlnesc și își doresc să urmărească producțiile noastre. Îmi place arhitectura acestui oraș. Îmi place mâncarea, îmi plac oamenii. O singură dată am avut posibilitatea să lucrez cu o companie de actori care lucrau împreună tot timpul. E foarte diferit. Noi nu avem teatru de stat. Teatrul este o adevărată religie. Am avut multe joburi diferite până am ajuns să fac ce-mi place până la urmă. Este interesant să fiu în preajma unor oameni care au lucrat împreună și de fiecare dată aduc ceva nou unei versiuni mai vechi, poate. Dar și orașul în sine. În Statele Unite îmi plac orașele care sunt mai vechi, bine, cât de vechi pot fi ele în America. Sigur, Sibiu e mult mai medieval, dar eu mă simt foarte bine când văd un astfel de loc în care oamenii sunt chiar drăguți.
Octavian Saiu: mulțumesc, Neil. Ascultându-te mi-am dat seama că vei fi interesat de ce vreau să zic. Nimănui nu îi plac criticii de teatru, de aceea nici nu îmi place să fiu prezentat așa. Neil e primul din aceste conversații care a folosit cuvântul care începe cu f nu o dată, ci de 10 ori numai în această conversație. Este ceva în această persoană care încarcă totul din jurul său, se datorează faptului că e un om plin de semnificație. Îi sunt recunoscător că am putut să am această conversație cu el.
