Ultima zi din selecția de anul aceasta a spectacolelor lectură a adus-o la FITS pe una dintre cele mai îndrăgite și montate dramaturge din România, Elise Wilk. Aceasta a asistat la citirea celui mai recent text semnat de ea, „Oameni fericiți”, într-o interpretare a câtorva dintre actorii TNRS, regizați de Bogdan Sărătean.
Încă de la începutul textului, se distinge semnătura și nevoia autoarei de a vorbi în concret despre fiecare dintre personaje, acordându-le timp și spațiu pentru a sublinia povestea a fiecăruia dintre oamenii care apar în universul ei teatral. Rând pe rând, personajele (ne)fericite se introduc și îți oferă un mic context prin monoloage despre cine sunt și de unde vin, ba chiar despre posibilul lor rol în acest spectacol. Acest tip de abordare demonstrează că Elise e iremediabil tipul dramaturgului care scrie despre și pentru oameni.
Într-adevăr așa se și simte această piesă, care îți redeschide ochii cu privire la situații de viață pe care le întâlnim aproape zilnic în jurul nostru. Oferind puțin context despre nașterea textului, în discuția de după performance, Elise a povestit că a scris piesa în cadrul unui proiect internațional în care tema dată era sărăcia din propria țară.
Astfel, a apărut această poveste despre copiii puși să cerșească, violența domestică, (ne)implicarea autorităților în cauzele sociale, limita cu care poți uneori să ajuți pe cineva care nu se lasă ajutat și care nu dorește să își schimbe condiția, discrepanța dintre păturile sociale existente în țara noastră și multe altele. Interesant e chiar faptul că multe dintre lucrurile pe care Elise Wilk le-a scris în „Oameni fericiți” – titlul fiind în mod evident doar o ironie fină a măștilor „fericire” pe care le afișăm doar când ieșim în public – sunt inspirate din fapte reale petrecute în România în ultimul deceniu.
Un lucru menționabil despre lectura la care publicul a fost martor în ultima zi de spectacole lectură e faptul că echipa de actori, împreună cu regizorul Bogdan Sărătean, au fost, din păcate, nevoiți să taie câteva bucăți de text pentru a se putea încadra în timpul dedicat evenimentului, cu permisiunea autoarei. Textul mi s-a părut și așa foarte profund, cu multe subteme și substraturi, îmbinând emoția și empatia cu umorul și ironia fină, însă mi-ar fi plăcut foarte tare să pot auzi versiunea integrală pentru a înțelege mai bine conexiunile pe care autoarea le-a dorit. Sper ca dorința lui Bobi Pricop, exprimată în timpul discuției, de a monta într-o zi acest text să se materializeze pentru a putea vedea piesa așa cum a fost original propusă de autoare.
Se spune că atunci când nu ai cele mai bune cuvinte la tine, e mai bine să le folosești pe ale altora. Într-o discuție (curând publicată sub forma unui interviu pentru Blogul FITS) cu Mariana Cămărășan, despre secțiunea din acest an a spectacolelor lectură, mi-a fost reamintit un citat dintre cele ale lui Steinhardt. Anume că „în viață, și să faci un bine cu forța e tot un păcat”. Cred, de fapt, că asta e, în esență, tema principală cu care pleci după ce treci prin cel mai recent text al Elisei Wilk. Cu faptul că în viață poți fi o lumină pentru cei din jur, însă doar pentru timpul în care ei au nevoie și își doresc ca lumina ta să facă parte din lumea lor. Și că indiferent de cât ne-am dori și ne-ar frustra acest adevăr, nu ești îndreptățit să ajuți sau să salvezi pe cineva care nu își dorește acest lucru. Exact ca în viață, așa e și în „Oameni fericiți”, care ne amintește că nimeni nu e dator să își împlinească un potențial numai pentru că noi îl vedem în interiorul lor și că binele făcut nu trebuie niciodată să vină la pachet cu orice formă de așteptare de la celălalt. Că singurele așteptări pe care e chiar nevoie să le avem sunt de la noi înșine și că orice e mai bine trăit și simțit atunci când te afli, pe cât posibil, în echilibru.
Închei astfel ultima mea scriere despre secțiunea spectacolelor lectură din cadrul FITS 2024, ediție dominată și ancorată puternic de tema Prieteniei (Friendship). La finalul acestui maraton de texte, cred că selecția propusă de Claudia Maior a deservit foarte bine și vin tema festivalului, aducând o diversitate de scrieri în fața publicului care deși au vorbit despre diferite categorii de oameni, în diferite situații de viața, din varii culturi, aveau ca punct comun aceeași dorință către care tindeau: valorile morale, respectul, acceptarea și toleranța, generozitatea și iubirea între oameni. Lucruri de care, ce-i drept, avem nevoie enorm de mult în sufletul nostru și în lumea în care trăim!
Abia aștept să descopăr, deci, ce texte și autori vom descoperi la FITS 2025, când vom revenit iarăși împreună în acest hub cultural reprezentat de unul dintre cele mai mari și importante festivaluri de artele spectacolelor din lume, într-unul dintre cele mai frumoase și speciale orașe din România!
