Ana Dumitru e calmă, ca o apă liniștită și liniștitoare. O rog să se prezinte și să ne spună în ce constă munca ei: „Numele meu este Ana Dumitru și lucrez ca recuziter la teatru. Munca mea mea presupune ceea ce ține de consumabile, adică mâncare și alte asemenea, în primul rând, în spectacol, dar și de obiecte care fac parte din decorul spectacolului”.
Ce meserie visați să aveți atunci când erați copil?
Medic.
Și cum ați ajuns la teatru?
Am avut mai multe meserii până să ajung aici. Nu mă așteptam să ajung aici, dar am aflat că există un post liber la teatru și-am zis ”De ce nu?”, și așa a început o adevărată aventura. Sunt aici din 2007, de la Capitala Culturală, am ceva vechime.
Cum ați învățat meseria asta?
Aici meseria se învață din mers. Nimeni nu poate să-ți spună ”Trebuie făcut aia sau aia” pentru că fiecare spectacol e ceva nou și trebuie să te adaptezi din mers. Meseria asta se fură.
Care e cel mai provocator spectacol pentru dumneavoastră?
‘Povestea prințesei deocheate’ și ‘Balul’ pentru mine au fost adevărate provocări. ‘Balul’ nu l-am făcut de la început, l-am preluat, și a fost foarte greu. ‘Prințesa’, la fel, nu l-am luat de la început și mi-a fost foarte greu să mă adaptez la el și, da, a mai fost un spectacol la care lucram mult, Lulu. Aș spune că acestea au fost adevărate provocări.
Ce vă place cel mai mult la munca dumneavoastră?
Oamenii [cu care lucrez].
Ce vă face să fiți mândră de munca dumneavoastră?
Mă simt mândră când știu că am contribuit la spectacol și spectacolul a ieșit bine. Pentru mine asta este mulțumirea: să știu că a ieșit bine și publicul se bucură atunci când îl vede.
Care este secretul meseriei?
Răbdarea. Îți trebuie foarte multă răbdare.
