A doua cabinieră din seria noastră de interviuri ne-a lăsat cu gura căscată când ne-a povestit care e cel mai greu spectacol din care este parte, chiar dacă în culise. Citiți să vedeți de ce, dar, până acolo, am rugat-o să se prezinte: „Mă numesc Angelica Ognean, sunt cabinieră, lucrez la TNRS de aproximativ doi ani jumate. Chiar îmi place și mă bucur că am ajuns să lucrez în teatru”.
Ce meserie visați să aveți atunci când erați copil?
Tot o profesie legată de costume, de haine, de îmbrăcăminte: designer vestimentar.
Și cum ați ajuns la meseria de azi?
A fost o întâmplare. Eu am terminat Sculptura, apoi am plecat în străinătate. Când m-am întors, tocmai s-a ivit un loc aici, în teatru. Am aflat și am venit imediat.
Cum ați învățat meseria asta?
Colegele m-au ajutat foarte mult, mi-au spus ce să fac. Actorii au fost indulgenți cu mine, au înțeles că sunt la început, mi-au arătat și ei, mi-au spus ce doresc de la mine și, încet-încet, am îndrăgit meseria și îmi place foarte mult.
Care sunt cele mai mari bucurii ale acestei meserii?
Momentul în care iese proiectul la care am lucrat o lună-două, premieră, avanpremieră. Ai emoții, poate la fel de mari ca ale actorului care se vede pe scenă, și tu acolo, în spate, în culise. Trăiești tot ce se întâmplă pe scenă și își dorești să iasă bine.
Care sunt cele mai mari provocări, care e cel mai solicitant spectacol?
Cel mai solicitant spectacol la care am lucrat a fost Ora în care nu știam nimic unii de alții, regizat de Leta Popescu, în care nu există text, e vorba doar despre costume și jocul actorilor. Am avut în jur de 750 sau 800 de costume și schimbările erau foarte rapide, și într-o parte și în alta a scenei. A fost nevoie de două cabiniere, chiar trei, pentru că era foarte greu: noi trebuia să mergem uneori în timpul spectacolului pe sub scenă, ca să ajutm un alt actor, apoi altul. O oră jumate în care alergam tot timpul. Tot timpul aveai un actor pe care trebuia să-l ajuți.
Ce vă place cel mai mult la munca dumneavoastra?
Mie îmi plăcea teatrul și înainte. Sunt din Târgu Mureș și mergeam des acolo la teatru. Îmi plac aplauzele. E o satisfacțe personală atunci când vezi că toată lumea e mulțumită și sunt ovații și aplauze, sigur că e o satisfacție extraordinară.
Care este secretul meseriei?
Trebuie să fii optimist, pozitiv, să ai o relație bună cu toată lumea și să încerci să cunoști actorii. Fiecare are cerințele lui, fiecare lucrează într-un anumit fel și tu trebuie să fii pozitiv și deschis la ce ți se cere.
