„Să vorbești neapărat cu Lenuța!”, îmi spune actorul Cristian Stanca, atunci când îi povestesc ideea campaniei MULȚUMESC. Lenuța e toată un zâmbet, chiar dacă timid. Am văzut-o mai devreme, ajutând la sala Studio, la repetițiile pentru Iona. E prima la interviuri, sparge gheața. O rog să se prezinte, și începe dialogul. „Mă numesc Hărșan Elena. Sunt din Sibiu. Sunt angajată la Teatrul Național ”Radu Stanca”. Sunt cabinieră: ajut actorii când au nevoie de ajutor. Îi ajut la îmbrăcat, spăl și haine, le calc, le pregătesc pentru spectacol”, spune, aproape ca și cum am recita, școlărește, o poezie.
Ce meserie visați să aveți atunci când erați copil?
Nu știu să croiesc, dar mă pricep la mașina de cusut. Mi-a plăcut de mică, s-a ivit oportunitatea la teatru și fac și aici ce-mi place.
O încurajez, din priviri, să continue.
Îmi place foarte mult să ajut, să fiu cu ei, cu actorii, îmi place ceea ce fac, pentru mine este o senzație [aparte] când îi văd pe scenă.
Care e partea cea mai provocatoare a meseriei?
Îmi place când sunt solicitată și pot să-mi intru în ritm. Îmi povestește că, înainte să fie la cabine, a fost garderobieră: „Aici, în spate, la actori, sunt de nouă ani” – și mă întreb oare câte costume i-or fi trecut prin mâini.
Care e cel mai important lucru la munca dumneavoastră?
Cel mai important la munca mea este să ajut. De exemplu, dacă se rupe un fermoar, și poate nu mai e nimeni la croitorie, îl fac eu, să nu intre la public așa, c-o ruptură.
Zâmbește din nou, timid, ca și cum se miră că munca ei primește atenție, că dă un interviu despre asta, că-i facem poze, dar i se citește bucuria pe chip, iar zâmbetul îi e molipsitor.
