La evenimentul de închidere al Sibiu International Performing Arts Market (SIPAM), artiști, producători și lideri culturali s-au adunat pentru o ultimă conversație: un schimb deschis de reflecții, recunoștință și viziuni pentru viitor.
Moderată de Oana Marin, coordonatoarea SIPAM, sesiunea intitulată „Dialog și perspective de viitor: comunitatea SIPAM în conversație” nu a fost pur și simplu o concluzie, ci un apel la acțiune pentru solidaritate, diplomație culturală și continuarea curajului artistic în vremuri tulburi.
Liderul britanic în domeniul artelor, Anthony Sargent, a deschis discuția cu mulțumiri echipei FITS: „Vreau să le mulțumesc celor 500 de voluntari. Ei sunt emblema generozității, prieteniei și căldurii românești. Ei aduc un gust special festivalului,” a spus el, adăugând că mulțumirile se îndreaptă și către echipele tehnice, artiști și „geniul, vizionarul, magicianul care a lansat această aventură extraordinară acum 32 de ani, Constantin Chiriac.”
Discursul lui Sargent a mers mai departe, plasând arta într-o continuitate istorică a rezistenței și a rostirii adevărului. „Acum 400 de ani, John Donne spunea Niciun om nu este o insulă. Astăzi, nici națiunile nu mai sunt insule. Artiștii sunt mereu implicați în societate,” a reflectat el. „De la Aristofan în Grecia antică, la Charles Dickens, Gogol și Dario Fo, artiștii nu au stat niciodată deoparte. Ei sunt în mijlocul societății, luminând adevărul.”
El i-a îndemnat pe artiști să rămână vigilenți în fața manipulării politice și a cenzurii. „Există mereu riscul să începem să fim folosiți. Tiranilor nu le place umorul pentru că acesta expune ceea ce pute. Chiar și în cele mai întunecate timpuri, spiritul uman tânjește după bucurie. Este treaba noastră, ca artiști, să păstrăm vie speranța.”
Oana Marin a invitat apoi publicul să împărtășească gânduri și feedback. A urmat o serie de mărturii din partea artiștilor din întreaga lume, fiecare subliniind rolul unic al festivalului ca un nucleu al conexiunii umane.
Oana Marin a împărtășit o scrisoare de la o actriță iraniană care nu a putut fi prezentă din cauza războiului. În mesajul ei, actrița povestea cum juca într-o piesă despre două luptătoare iraniene de wrestling în Teheran, chiar când a izbucnit conflictul. „Chiar și în aceste zile întunecate, mă agăț de speranța pentru pace, pentru unire și pentru un viitor în care să putem din nou crea și împărtăși liber,” se menționează în scrisoare. „Arta ne poate salva. Ne aduce împreună dincolo de granițe, durere și conflict.”
Alți participanți au subliniat impactul festivalului asupra dezvoltării personale și profesionale. Anna Driftmier, care activează atât în industriile tech, cât și în cele artistice, a recunoscut că intrarea în SIPAM a fost inițial intimidantă: „Este profund inconfortabil să intri într-o încăpere plină de oameni cu care nu ai nicio legătură. Dar acel disconfort te obligă să crești, să îți pui întrebări despre tot,” a spus ea. „Spații ca acesta au puterea să scoată oamenii din rețelele lor obișnuite și să creeze un dialog real.”
O artistă din Indonezia, Irawati Koesoemorasri, a vorbit despre utilizarea SIPAM ca rampă de lansare pentru conexiuni globale: „SIPAM este o ușă deschisă pentru Solo International Performing Arts să își extindă rețeaua cu țările europene. Sper să devină treapta noastră de lansare pentru viitoare colaborări.”
Participanții au subliniat importanța menținerii dialogului și dincolo de sesiunile formale. Richard Jordon a lăudat întâlnirile informale de noapte târziu: „Cel mai important lucru se întâmplă la ora 23:00, când ușile se deschid pentru public și vorbim cu spectatorii. Așa devin eu mai bun ca artist și creator de teatru.”
Conversația s-a întors frecvent la voluntarii tineri ai festivalului, pe care mulți îi consideră esențiali pentru spiritul și viitorul SIPAM. „Acești tineri poate nu vor ajunge toți să lucreze în teatru, dar programul acesta îi transformă. Ei vor fi marii lideri ai schimbării în viitor,” a declarat un vorbitor.
O intervenție emoționantă a venit din partea unui artist originar din Rusia, care lucrează acum independent în străinătate după ce a fugit din țară în urma invaziei. El a subliniat diplomația culturală ca forță a păcii: „Chiar și atunci când țările luptă între ele, cultura ne salvează. Într-o lume polarizată, cultura moare ultima. Aceste patru zile au fost o insulă de conversație pașnică. Noi lucrăm pentru viitor și cred că arta va salva lumea.”
Notele finale au fost cu speranță și reziliență. În timp ce Oana Marin anunța încheierea sesiunii, Harold David a rezumat atmosfera recitând poemul Liberté de Paul Éluard, declarând: „Dincolo de cultură și artă, libertatea colorează totul în umanitatea noastră. Prin puterea cuvintelor, îmi încep din nou viața. Mă nasc să te cunosc, să îți rostesc numele: libertate.”
Foto: Diana Racz
