Odată cu crearea Statului Israel și dorința acestuia de acaparare teritorială, conflictele dintre cetățenii israelieni și cei palestinieni s-au intensificat considerabil, obligându-i pe palestinieni să se retragă în tabere destinate refugiaților și privându-i de drepturile pe care le au ca cetățeni. De-a lungul anilor, amprentele ocupației militare asupra vieții refugiaților au devenit tot mai vizibile, precum și dorința acestora de a-și recăpăta teritoriile și identitatea.
Spectacolul „Sunt încă aici”, pus în scenă de dramaturgul Hassan Abdulrazzak, aduce în fața publicului povestea lui Ahmed Tobasi, un refugiat din tabăra Jenin, Palestina, care constată că rezistența culturală (pe care o descoperă prin pasiunea sa pentru teatru) este, prin comparație cu rezistența militară, un mijloc mai puternic pentru a se opune ocupației și regimului israelian. Ahmed a crescut în tabăra de refugiați Jenin din Cisiordania, unde sentimentul de ocupație teritorială a israelienilor domina necontenit. Acesta își petrece timpul jucându-se fotbal alături de prietenii săi, însă adevăratul refugiu și-l găsește în actorie. Tobasi îl întâlnește pe Juliano Mer Khamis, unul dintre conducătorii Teatrului Libertății din Jenin (Jenin Freedom Theatre), care, în ciuda rigurozității și a exigenței sale, devine o figură cu un rol formator în viața sa. Tânărul dobândește forța morală de a înfrunta cu fermitate primejdiile ce-l înconjoară, forță ce-l pune față în față cu moartea și îi arată repercusiunile dorinței de a se opune regimului israelian. Dramaturgul Hassan Abdulrazzak reușește să sublinieze percepția lui Mer Khamis asupra semnificației teatrului și asupra capacității sale de a transmite un mesaj la fel de puternic precum un foc de armă: “theatre can be as violent as the gun”. Întregul spectacol te poartă în călătoria profesională și spirituală a lui Ahmed Tobasi, care își prezintă prima poveste de dragoste, ce l-a ajutat să facă față celor patru ani petrecuți într-o închisoare israeliană, unde ajunsese din cauza implicării sale în gruparea paramilitară islamistă din Fâșia Gaza (Palestinian Islamic Jihad – PIJ) și în care, în ciuda violențelor și abuzurilor la care a fost expus, a rămas la fel de temerar și loial prietenilor săi în fața soldaților israelieni, nedezvăluindu-le acestora (nici în ziua eliberării sale) identitatea conducătorului mișcării Anti-Israel. După dezrobirea sa, acesta a decis să abandoneze lupta militară și să își părăsească țara, urmând sfatul directorului Mer Khamis de a-și face singur dreptate și auzită povestea prin intermediul teatrului. Ahmed ajunge în Norvegia, unde obține azil politic și studiază actoria la Nordic Black Theatre. După trei ani de zile, tânărul revine în Palestina și se alătură Teatrului Libertății. Este cuprins de o suferință pătrunzătoare, când asistă la asasinarea mentorului său, moment în care decide să pășească din nou pe scena teatrului din Jenin și să își folosească vocea pentru a aduce în lumina reflectoarelor importanța rezistenței culturale.
Decorul este unul tern, fiind constituit dintr-un microfon, câteva bidoane de apă și mai multe afișe, care au rolul de a potența impactul bătăliilor militare și de a le acorda importanță victimelor atacurilor conduse de soldații israelieni în timpul celei de a doua Intifade. Spectacolul redă într-o manieră satirică greutățile pe care refugiații palestinieni trebuie zilnic să le înfrunte și nedreptățile la care au fost expuși, îmbinând comedia cu duplicitatea politicii și oferindu-i publicului o frântură din crunta realitate a aniilor 2000 în Palestina.
Întreaga punere în scenă invită spectatorii într-o călătorie emoționantă, în care lipsa dreptății, a umanității și a solidarității devine o sursă de curaj pentru tânărul Ahmed, care demonstrează că teatrul poate avea un impact la fel de puternic în societate, precum atacurile militare. În ciuda faptului că prima reprezentație a acestei piese de teatru a avut loc în anul 2017, aceasta transmite în continuare un mesaj la fel de relevant, dobândind o semnificație mai profundă odată cu declanșarea conflictului la scară largă din 7 octombrie 2023.
Articol redactat de Miruna D., voluntară în cadrul celei de-a 33-a ediții a FITS și editat de Șerban Suciu, content specialist.
