Una dintre cele mai așteptate conferințe speciale din cadrul FITS 2026 l-a avut ca invitat pe regizorul și autorul elvețian Milo Rau, una dintre cele mai importante voci ale teatrului european contemporan. În dialog cu Octavian Saiu, artistul a vorbit despre parcursul său profesional, despre felul în care ia decizii, despre responsabilitatea pe care o implică teatrul documentar și despre relația dintre artă, etică și societate. Întâlnirea a oferit publicului ocazia de a descoperi mecanismele din spatele creației unui artist pentru care teatrul rămâne un spațiu al întrebărilor, mai degrabă decât al răspunsurilor definitive.
Pornind de la începuturile carierei sale, Milo Rau a mărturisit că nu și-a construit parcursul urmând un plan prestabilit. A studiat sociologia, și-a dorit să fie scriitor, a lucrat ca jurnalist, iar mutarea la Berlin i-a deschis noi perspective asupra teatrului, pe care îl consideră una dintre cele mai flexibile forme de artă. Referindu-se la deciziile importante din carieră, inclusiv la preluarea conducerii Festivalului de la Viena, regizorul a povestit despre un dialog cu scriitoarea Elfriede Jelinek, care i-a spus că abia în timp poți înțelege de ce ai făcut o anumită alegere. Pentru el, multe dintre deciziile importante au fost luate firesc, fără calcule excesive, iar sensul lor s-a conturat ulterior.
Discuția s-a îndreptat apoi spre procesul de creație și spre specificul teatrului, pe care Milo Rau îl vede ca pe o artă vie, aflată într-o continuă transformare. Spre deosebire de film, unde aproape totul este stabilit înainte de filmare, teatrul îi permite să descopere soluții împreună cu actorii și să lase loc întâmplării. Regizorul a făcut referire inclusiv la incidentele tehnice petrecute în timpul reprezentațiilor de la Sibiu, explicând că astfel de momente fac parte din natura spectacolului viu și pot deschide spații noi de joc pentru actori. În opinia sa, important este ca echipa să fie pregătită să reacționeze și să transforme imprevizibilul într-o resursă artistică.
Întrebat cum își alege subiectele și personajele, Milo Rau a explicat că procesul este unul intuitiv, construit în jurul întâlnirilor și al oamenilor pe care îi descoperă de-a lungul proiectelor sale. De multe ori, un actor întâlnit într-un casting sau o experiență aparent secundară devin punctul de plecare pentru un alt spectacol. În același timp, regizorul consideră că una dintre cele mai importante calități ale unui artist este disponibilitatea de a rămâne deschis și de a lua decizii pe parcursul procesului de lucru, nu doar înaintea lui.
O parte importantă a dialogului a fost dedicată dimensiunii etice a creației sale. Milo Rau a vorbit despre spectacole inspirate din tragedii istorice sau contemporane – de la genocidul din Rwanda și holocaust până la violența domestică și bullying – subliniind că dilemele morale nu trebuie să existe în interiorul echipei artistice. Pentru el, responsabilitatea regizorului este ca toți cei implicați într-un spectacol să înțeleagă și să accepte demersul artistic. Amintindu-și de unul dintre actorii săi, singurul supraviețuitor al propriei familii după genocidul din Rwanda, Milo Rau a arătat cât de dificil poate deveni echilibrul dintre experiența personală și reprezentarea scenică a traumelor.
Regizorul a vorbit și despre felul în care propriile experiențe de viață se regăsesc în spectacolele sale. Referindu-se la producția realizată după textul lui Édouard Louis, a mărturisit că și-a recunoscut propria copilărie marcată de bullying în povestea personajului principal, iar familia sa a identificat aceste legături atunci când a văzut spectacolul. În același timp, a subliniat că nu urmărește să spună povești autobiografice, ci să construiască personaje în care experiențele individuale se întâlnesc cu realități colective.
Violența, una dintre temele recurente ale creației sale, a revenit și în această conversație. Pentru Milo Rau, teatrul nu trebuie să evite subiectele incomode, ci să încerce să înțeleagă mecanismele care le produc. Vorbind despre cel mai recent spectacol inspirat de cazul Gisèle Pelicot, regizorul a explicat că întrebarea esențială nu este doar de ce există violență, ci și cum sunt educați oamenii să accepte sau să refuze răul. În opinia sa, teatrul poate crea contextul în care asemenea întrebări sunt formulate și discutate fără soluții simpliste.
În partea finală a dialogului, conversația s-a extins către teme filosofice și politice. Milo Rau i-a invocat pe Antonio Gramsci, Jean-Paul Sartre, Emil Cioran și David Graeber, discutând despre transformările societății contemporane, despre viitorul democrației și despre responsabilitatea artiștilor într-o lume aflată în schimbare.
Dialogul dintre Milo Rau și Octavian Saiu a confirmat încă o dată rolul conferințelor speciale din cadrul FITS ca spații de reflecție asupra marilor teme ale prezentului. În fața unei săli care a urmărit cu atenție fiecare schimb de idei și a răsplătit întâlnirea cu aplauze îndelungi, regizorul elvețian a oferit nu doar o perspectivă asupra propriei creații, ci și o invitație la luciditate, responsabilitate și curajul de a transforma întrebările dificile în puncte de plecare pentru viitor.
FOTO: Dragoș Dumitru, FITS 2026
