Una dintre cele mai emoționante conferințe speciale din cadrul FITS 2026 l-a avut ca invitat pe maestrul japonez Akihiro Yamamoto, într-un dialog cu Octavian Saiu despre tradiție, disciplină, sensul teatrului și întâlnirea dintre culturi. Artistul, care revine de aproape un deceniu la Sibiu alături de teatrul Noh, a vorbit despre parcursul unei vieți dedicate acestei arte și despre legătura profundă pe care o simte cu publicul român.
Încă de la începutul întâlnirii, Octavian Saiu a descris prezența lui Akihiro Yamamoto ca pe un dar pe care festivalul îl oferă publicului în fiecare an, subliniind că întâlnirea cu teatrul Noh înseamnă întâlnirea cu o altă sensibilitate și cu o tradiție care traversează secolele. La rândul său, artistul japonez a mărturisit că Sibiul a devenit pentru el „patria din Europa”, locul în care, încă din 2016, a descoperit un public care primește teatrul Noh cu o căldură pe care nu o mai întâlnise.
Vorbind despre formarea sa, Akihiro Yamamoto a rememorat începuturile unei vieți dedicate scenei. A urcat pentru prima dată pe scenă la vârsta de cinci ani, iar anii petrecuți ca discipol al maestrului său au reprezentat mai mult decât o școală de actorie. Nu tehnica a fost cea mai importantă lecție, ci felul de a trăi în spiritul teatrului Noh și de a înțelege relația cu ceilalți. Disciplina severă pe care a cunoscut-o în tinerețe s-a transformat, odată cu trecerea timpului, în încredere, iar această încredere îi permite astăzi să se regăsească pe scenă de fiecare dată când interpretează un rol.
Dialogul a oferit publicului și o incursiune în universul estetic al teatrului Noh. Akihiro Yamamoto a explicat că misiunea sa este de a-i conduce pe spectatorii care nu cunosc această artă de la „zero la unu”, deschizându-le o cale de acces către o tradiție veche de sute de ani. A vorbit despre muzica specifică teatrului Noh, despre ritmul actorului care se împletește cu cel al orchestrei și despre importanța tăcerii, care nu reprezintă o pauză, ci o parte esențială a expresiei scenice. În teatrul Noh, a subliniat el, și nemișcarea vorbește.
În același context, maestrul japonez a explicat diferențele dintre teatrul Noh și kyōgen, forma comică tradițională care însoțește adesea spectacolele Noh. Dacă primul evocă adesea personaje istorice și spiritele celor dispăruți, kyōgen se construiește din dialog, umor și relații sociale recognoscibile, oferind un contrapunct firesc solemnului univers al teatrului Noh.
Discuția a ajuns firesc și la spectacolul inspirat din „Faust”, pe care Akihiro Yamamoto l-a prezentat la Sibiu în urmă cu câțiva ani. Artistul a explicat că alegerea textului lui Goethe a venit tocmai din apropierea dintre universul european și cel al teatrului Noh, unde numeroase piese au ca personaje spiritele celor morți. Pentru el, această întâlnire dintre cele două tradiții demonstrează că marile teme ale umanității pot fi exprimate din perspective culturale diferite, fără să-și piardă forța.
Întrebat despre provocările lumii contemporane, inclusiv despre dezvoltarea inteligenței artificiale, Akihiro Yamamoto și-a exprimat convingerea că teatrul Noh rămâne un teritoriu profund uman, imposibil de înlocuit prin tehnologie. În același timp, a vorbit despre responsabilitatea pe care o simte atunci când alege spectacolele pe care le aduce la Sibiu, încercând de fiecare dată să găsească teme care să rezoneze cu publicul și să creeze punți între cultura japoneză și cea europeană.
Poate unul dintre cele mai emoționante momente ale conferinței a venit atunci când artistul a mărturisit că, în ultimii zece ani, s-a întrebat aproape zilnic cum poate teatrul Noh să contribuie la societatea contemporană. Răspunsul pe care și l-a dat este simplu și profund: prin fiecare reprezentație speră să aducă o contribuție, oricât de mică, la apropierea dintre oameni și la construirea unei păci între popoare.
În încheiere, Constantin Chiriac a evocat legătura profundă creată între Sibiu și Japonia de-a lungul acestor ani, vorbind despre omagiul pe care comunitatea artistică japoneză i l-a adus lui Akihiro Yamamoto și despre valoarea extraordinară a acestei colaborări. Totodată, i-a adus un laudatio lui Octavian Saiu pentru felul în care, de peste două decenii, reușește să transforme conferințele speciale ale festivalului în întâlniri memorabile cu marile personalități ale culturii mondiale.
În ultimul său gând adresat publicului, Octavian Saiu a revenit la una dintre ideile care au traversat întreaga conversație: adevărata forță nu înseamnă să proiectezi o imagine de neclintit, ci să-ți asumi propria fragilitate. Amintind definiția lui Peter Brook, potrivit căreia teatrul este arta de a face invizibilul vizibil, moderatorul a încheiat întâlnirea cu un proverb japonez care a rezumat simbolic spiritul dialogului: „Dacă vrei să-ți vezi fața, te uiți în oglindă. Dacă vrei să-ți descoperi chipul, te uiți în ochii oamenilor care îți sunt dragi.”
FOTO: Dragoș Dumitru, FITS 2026
