Chiar dacă FITS 2026 s-a încheiat, ecourile ediţiei din acest an continuă să se audă. Iată un articol semnat de criticul Oltiţa Cîntec pentru B-Critic.
Sunt 33 de ani de când la Sibiu artele spectacolului și genuri conexe se reunesc în programul Festivalului Internațional de Teatru. Acum, între 19-28 iunie, sub genericul „Suflet/Soul”.
Privilegiul contemplării
Transilvania| Extravaganza a lui Ștefan Câlția, la Mănăstirea Ursulinelor din Sibiu, este parte a Festivalului Internațional de Teatru Sibiu (FITS) 2026, afișul ediției cu tema „Suflet/ Soul” e o lucrare a pictorului. Realizarea proiectului expozițional aparține Fundației „Ștefan Câlția” împreună cu Galeria Posibilă și Asociația Galeria Artep, plus o mulțime de parteneri raliați într-un efort comun pentru o concretizare de excepție. Curatoarea Liviana Dan a dezvoltat o relație foarte creativă între spațiu și lucrările artistului, care transformă expunerea într-un performance. Reunește un mare număr de lucrări așezate în perimetrul acestei splendide ruine din zona centrală a orașului, care e Mănăstirea Ursulinelor, (re)introducând-o în circuitul cultural, sporind șansele unei restaurări necesare, binemeritate prin potențialul fabulos deținut. Pereții degradați camuflați cu folie de nylon, cărămida dezgolită parțial de tencuiala măcinată, expunerea lucrărilor de artă plastică rezonează cu perimetrele transformate în simeze pentru culorile și formele inconfundabile în ulei pe pânză ale pictorului. O serie de „Clovni” (11 tablouri) și „Lumea ca teatru” (8 tablouri) m-au reținut (previzibil!) în dreptul lor vreme îndelungată, provocându-mă la hermeneutici.
Poveștile vizuale ale artistului sunt pluri-stratificate, de fiecare dată alte înțelesuri și asocieri răsar din analiza simbolurilor depozitate între rame. Cortinele, de pildă, unele mărginesc asimetric pânza, delimitând, precum face scenicul, lumea iluziilor de cea a realului, altele invizibile ori abia ghicite, trecând prin diverse grade ale ascunsului și revelatului teatral. Clovnii lui Câlția sunt serafici, plutesc, privesc mereu spre tine, prin sufletul tău și, cumva, dincolo de tine, cu tristețea lor elevată și misterioasă. Actorii – costumele, atitudinile, posturile, legăturile intrinseci, imponderabilitatea enunță desprinderea de lumea factuală, amăgirea, aparența, fragilitatea. Transilvania|Extravaganza e un privilegiu al contemplării.
Plasticitatea durabilă
Într-o lume în care softurile și eluzivitatea realității virtuale sunt pe o traiectorie constant ascendentă în preferințe, machetele teatrale ale lui Levente Bagossy (Ungaria) expuse în FITS (la Muzeul Brukenthal) sunt un statement al urmelor palpabile ale teatralului. Miniaturi ale unor spectacole pe care le arhivează parțial, fac nu doar proba imaginației, ci și a meșteșugului de-a le materializa în micro-„sculpturi” migăloase. Dispuse pe suporturi care le înalță la linia ochilor, canalul favorizat al teatralului, condensarea la scară redusă reține privirea și încurajează uitatul în culise, în spatele cortinei, în părțile inaccesibile în mod uzual, invită la voyeurism estetic. Douăzeci de universuri estetice, parte a creației colective care este teatrul, rezumă tot atâtea producții (Don Giovanni, Tartuffe, Burghezul gentilom etc.), a căror realitate iluzorie o corporalizează. O încântare nu doar pentru specialiști (scenografii prezentului preferă softurile 3D, unii chiar scenografiile virtuale), ci și pentru publicul amator căruia i se oferă șansa de-a descoperi lumea scenică și din această perspectivă, a plasticității durabile a teatrului.
