În acest an, în acord cu tema festivalului, spunem un mare MULȚUMESC! tuturor celor care se află în spatele scenei. Munca lor e foarte importantă, o parte din magia de care ne bucurăm, ca spectatori, iar UniCredit Bank a dorit să le facă o reverență. Fotografiile din acest proiect – le vedeți în tot orașul – poartă o semnătură aparte: Andreea Macri.
Andreea este unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați fotografi din România, iar fotografiile ei, multe realizate în culisele prezentărilor Fashion Week din capitalele lumii, apar în reviste internaționale precum Vogue sau Harper’s Bazaar. Citiți despre experiența ei în culisele TNRS.
Ai făcut zeci de shootinguri în culise, la show-uri ale unor mari case de modă. A fost acesta primul din culisele unui teatru? Cum a fost experiența asta pentru tine?
Nu este prima dată când fac fotografii în culisele unui teatru: am mai fotografiat în culisele Theatre National de Chaillot de la Paris pentru prezentările de modă care se țineau acolo, dar este prima dată când fotografiez persoane care lucrează într-un teatru.
Cândva plănuiai să faci o carieră în scenografie. Cum s-a simțit, din perspectiva asta, incursiunea în spatele scenei TNRS?
Am urmat cursurile facultății de scenografie de la UNATC din dorința de a participa la cursurile de Educație vizuală și Istoria costumului ținute de extraordinara profesoară Adina Nanu. Nu am intenționat să am o carieră în scenografie, ci mai curând în styling și în fotografie. Cu toate acestea, mi-a făcut o reală plăcere și am fost emoționată când am intrat în culisele și am pășit pe scena teatrului național de la Sibiu.
Care au fost provocările din acest proiect?
Cea mai mare provocare vis-a-vis de acest proiect a fost, incredibil dar adevărat!, drumul de la București la Sibiu și retur. Mi se pare incredibil că, în 2025, un oraș atât de important și de frumos cum este Sibiul nu are o legătură directă, rapidă și sigură cu Bucureștiul. Cred că este o mare pierdere pentru ambele orașe ca legătura, mai ales din punct de vedere transport public, să nu fie încurajată, ci dimpotrivă. Altfel, nu am simțit nicio provocare, ci doar o reală bucurie să descopăr oamenii din teatru și orașul Sibiu.
Ce ți-a plăcut cel mai mult la acest proiect?
Mi-a plăcut că am lucrat cu oameni sensibili, uneori timizi, cu povești emoționante și care au avut deschiderea și energia de a se lăsa pozați, în condițiile în care nu cred că fac acest lucru prea des.
Imaginile tale din acest proiect nu sunt portrete tipice, gen „poză de buletin”, ci au viață, ritm, emoție. Spune-ne un pic despre viziunea ta pentru acest proiect.
Nu am venit cu nicio referință sau idee preconcepută. Am venit cu curiozitatea de a întâlni niște oameni a căror meserie mă interesa, oameni la care, în alte condiții, nu ai un acces facil. Am vrut ca la această ședință foto ei să uite de aparatul de fotografiat din fața lor, să nu fie stresați și să rămânem toți cu o experiență plăcută și cu niște fotografii ca amintire.
De ce ai ales ca fotografiile din expoziție să fie alb-negru?
Cred că fotografiile alb-negru, în acest caz, surprind mai bine personalitatea celor fotografiați.
Ce ți-ar plăcea să schimbe, ca percepție, fotografiile tale din acest proiect?
Aș vrea să aducă în față cel mai important lucru, în opinia mea: faptul că în orice meserie, dar mai ales când vorbim de teatru, film, modă, toată lumea este egală și are un rol la fel de important.
Cu toții contribuie la rezultatul perfect pe care îl primește spectatorul. Dacă o singură rotiță din acest sistem nu merge bine, acest lucru se va vedea în rezultatul final. Din acest motiv, când cade cortina trebuie să ne gândim și să mulțumim întregii echipe care a contribuit la spectacol.
După această experiență, dacă ar fi să alegi, ce meserie ți-ar plăcea să ai într-un teatru?
Fotograf de teatru 🙂 Sau mi-ar plăcea să lucrez la lumini.
În fine, tema FITS din acest an este MULȚUMESC! Cui ți-ar plăcea să-i mulțumești, și de ce?
Dacă facem un exercițiu de sinceritate, cred că ar trebui să mulțumim mai mult decât spunem „Bună ziua!”, în general, tuturor celor din jur. Doresc să spun un mare MULȚUMESC familiei, prietenilor și cunoscuților mei.
