Pe Alex l-am surprins sus, la balcon, în cabina operatorului de sunet. Avea în față un pupitru uriaș, cu o mulțime de butoane, de unde se îngrijește de tot ce înseamnă sunet în timpul unui spectacol. Pe scenă, la interviu, l-am rugat să se prezinte: „Sunt Alex Androniciuc, technician de sunet al Teatrului ”Radu Stanca”. Colaborez cu TNRS de un an și jumătate, și am colaborat și cu FITS, împreună cu echipa care se ocupă, în spate, de tehnic, doar de Festival. Jobul meu este technician de sunet: montare, demontare, consiliere de dinainte de spectacol, întreținerea spectacolului de la punctul incipient până la sfârșitul lui și apoi, bineînțeles, adunarea tuturor echipamentelor și punerea lor în ordine.
Ce voiați să vă faceți când erați copil?
Mai multe lucruri deodată! Tot timpul, însă, am fost focusat pe muzică, ba am și cântat la două instrumente: pian și violoncel. Am studiat la Liceul de Artă și încet-încet am trecut spre zona de muzică electronica. Drept urmare sunt și DJ de vreo 15 ani. Mai mult de-atât, masterizare, post-producție, după care, în cadrul teatrului operare și tehnica din spate.
Cum se naște muzica dintr-un spectacol, sound design-ul?
Noi împărțim sunetul în două categorii: cea de tehnică și cea de operare. Prima presupune montare, cu tot cu consilierea de care vă spuneam înainte, pentru că regizorul sau echipa de producție află în timp ce se poate integra în spectacol, care sunt condițiile echipamentelor pe care le folosim și, apoi, evident, ce cerințe au ei, ca să putem face spectacolul să arate cât mai profi, un punct maximal din ceea ce avem cu ceea ne folosim și ce solicitări apar pe parcurs. Pe partea de inginerie de sunet sau design echipele de producție folosesc fie designerul lor de sunet sau se solicită un participant din teatru. În cazul ăsta trecem prin solicitarea regizorului cu idea spectacolului respectiv care, apoi, se pune în temă prin diverse încercări.
Care este cea mai mare provocare?
Cred că împrietenirea, adică relația care se crează de la începutul spectacolului cu înțelegerea fiecărei acțiuni, a fiecărui participant, și apoi rezultatul final care trebuie menținut de la start până la finele perioadei, adică turnee. Totul trebuie să fie exact așa cum s-a create de la început.
Există un spectacol mai solicitant decât altele?
Pentru moment fac parte din opt spectacole, printre care unele sunt mai ”ușurele”, cu ghilimele, pentru mine, spectacole care nu solicită prea multă acțiune în tehnic, adică montaj de lavaliere, poziționarea microfoanelor sau mutarea anumitor zone de sunet. Altele implică, evident, atât sunet în mai multe perimetre, montaj de lavaliere suplimentare, microfoane suplimentare, acustică diferită în anumite porțiuni. Ca să fac o paralelă, ar fi ‘Scandal în culise’, care tocmai s-a jucat, un spectacol care nu necesită lavaliere decât dacă-l jucăm într-un mediu exterior. Acest spectacol presupune doar operarea și atenția, bineînțeles, asupra fiecărui actor în momentele lor. Comparația este cu ‘Lungul drum al zilei către noapte’, unde a fost o provocare să ne adaptăm solicitărilor care sunt de nivel foarte înalt profesional. Fiecare actor a trebuit să poarte microfon, să încercăm să fie cât mai discret, că încercăm să fie sunetul cât mai curat, mai detaliat, și să menținem tot timpul ideea de ceva subtil dar cu un impact foarte profund.
Ce-ai vrea să știe publicul despre munca ta din spatele unui spectacol?
Cred că la un spectacol – ceea ce se vede – noi am vrea ca publicul să înțeleagă că mai există și partea nevăzută care, de fiecare data, este atent corelată și strânsă, cumva, cu echipa de actori, respectiv regizor și așa mai departe. Noi lucrăm împreună, vedem cumva în ansamblu ceea ce fac ei și asta încercăm să transmitem și publicului, că în spatele fiecărui act apar și oameni care muncesc într-adevăr și sunt foarte atenți ca spectacolul să aibă cea mai bună prestanță. Noi de dinainte ținem sub control toate procedurile și ne implicăm foarte profund ca să nu întâmpinăm nici un fel de eșecuri, fiindcă sunetul se întâmplă ACUM!, luminile la fel, și e foarte dificil să poți interveni în momentul actului daca ceva se întâmplă greșit.
Ce-ți place cel mai mult la munca ta?
Colectivul, care este un atu. Fiind ființe sociabile trebuie să comunicăm și să ajungem la un consens. Apoi e partea tehnică, diferită în fiecare departament. Trebuie să ai și puțină personalitate și plăcere să faci lucrul pentru care ești solicitat. Per total, toate acțiunile de zi cu zi, de la începutul unui spectacol până la sfârșitul său, aduc bucurii. Și provocări, într-adevăr, dar asta te motivează și ne face să fim mai profesioniști și să ne atașăm tot mai mult de teatru.
