Pe Anca Vintilă am întâlnit-o în timp ce era fotografiată pentru campanie, am văzut-o lucrând, și am putut să observ cât de mult îi place munca ei. La fel ca la ceilalți colegi, am rugat-o să se prezinte: „Mă numesc Anca Vintilă, lucrez la Croitorie de șase ani jumate, și facem costume pentru actori”.
Ce meserie visați să aveți atunci când erați copil?
Sincer, nu prea am avut ce alege, în vremurile noastre erau cam incerte părerile. Totuși, cred că am ales, zic eu, calea cea mai frumoasă: să vezi că majoritatea sunt încântați de costumele pe care le facem. Eu am mai lucrat 32 de ani într-o fabrică de confecții și nu se compară cu ce este aici.
Cum se fac costumele aici?
Scenograful vine cu schițele și noi încercăm să facem cât mai mult posibil să le placă regizorilor, actorilor.
Care sunt cele mai mari provocări?
Să îi vedem foarte mulțumiți pe actori de costumele pe care le facem.
Care ar fi spectacole la care a fost mai grea sau mai aparte munca dumneavoastră?
Asta depinde și de cât de mare e distribuția. Dacă sunt mulți actori, avem și noi multe costume de făcut. Unele sunt mai ușoare, altele mai complicate, depinde de spectacol, cum se pot adapta. Daca sunt foarte elaborate costumele, normal că actorul are un pic de reticență, și trebuie să facem să fie și actorul mulțumit de costum.
Ce vă place cel mai mult la meseria asta?
Ce iese din mâinile noastre. Chiar e o satisfacție.
Cea mai mare mândrie?
Faptul că iese ceva și rămâne. Rămân în spectacole toate lucrurile pe care noi le facem. Satisfacția e când îi vedem pe actori mulțumiți. Și publicul, bineînțeles.
