Pe Lăcrămioara am surprins-o, împreună cu Andreea Macri, fotografa acestei campanii, printre costumele teatrului. N-a fost o surpriză să afăm că-i place mult munca ei, ca, de altfel, tuturor celorlalți colegi. Am rugat-o să se prezinte: „Mă numesc Lăcrămioara Fazekas, sunt cabinieră și lucrez de cinci ani în teatru. Pregătesc costumele actorilor și îi ajut în timpul spectacolului”.
Ce voiați să vă faceți când erați copil?
Medic.
Și cum ați ajuns în teatru, să vindecați suflete?
Am trecut de la meseria… nu de medic, de asistent farmacist, la ceea ce fac acum din cauza sănătății. Și am să rămân aici până la pensie pentru că este o meserie foarte frumoasă, cu multe satisfacții.
Ce vă place cel mai mult din ceea ce faceți?
Tot ce este în spatele scenei, la tehnic, tot ceea ce lucrează tehnicul, credeți-mă, este foarte frumos. Eu am fost încântată și am rămas după primele trei luni. Între timp au trecut cinci ani deja.
Cum ați învățat meserie?
Meseria asta se fură! Și e ușor: actorii sunt drăguți cu noi și ne ajută, înțeleg că suntem noi și ne explică. Relația cabinieră-actor e ok pentru mine.
Dar care este cea mai mare provocare?
Cred că tot ceea ce e în spatele scenei, cabinieri, recuziteri, suntem împreună, întotdeauna a fost așa. Suntem echipe pentru fiecare spectacol și lucrăm împreună. Mie îmi place foarte mult ce fac.
Care este cel mai solicitant, cel mai provocator spectacol?
Mie îmi plac toate și nu mi se pare niciunul foarte greu. Cel mai greu, dar în ghilimele pus, mi se pare ‘Unchiul Vanea’, care e de trei ore, dar și Faust, unde am manevre. Dar mie îmi place și, dacă îmi place, eu fac cu drag.
Cum e ‘Faust’?
Acolo ajut doi actori la îmbrăcat costumele. Îl ajut pe Pali Vecsei, care se schimbă în Prințesa morții de două ori. E un spectacol în care mișcăm tot timpul, intrăm cu actorul la scenă, în spatele scenei, îl așteptăm după. E frumos. Mie îmi place.
Ce-ați vrea să știe publicul despre munca dumneavoastră?
Aș vrea să vină mai mult la teatru. Spectacolele sunt multe și fiecare are altceva de exprimat și de spus și toate sunt frumoase, fiecare în felul său. Dar mai ales să vină la teatru. Te detașezi de tot, o oră, o oră jumate, și, când ieși de-aici, ești alt om! Eu vin mereu la spectacolele colegilor mei și mie îmi place foarte mult chestia asta, tot ce ține de teatru.
Ce anume vă face să fiți mândră de meseria asta?
Tot ce fac: contactul cu actorii, care sunt foarte drăguți, totdeauna, contactul cu colegele mele, de la care am învățat multe lucruri. Tot ceea ce ține de teatru.
