În ultima zi a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, publicul a avut parte de un moment excepțional: o întâlnire-dialog cu actorul american Bill Murray și criticul britanic de film Peter Bradshaw, moderată de cunoscutul teatrolog Octavian Saiu. Sala a fost arhiplină, confirmând interesul uriaș pentru această conversație unică.
Deschiderea a fost făcută de Constantin Chiriac, președintele FITS, care i-a mulțumit lui Bill Murray pentru prezență și a sugerat posibilitatea unui concert al acestuia în Piața Mare la ediția viitoare. Octavian Saiu a subliniat caracterul special al întâlnirii și a început prin a face referire la spectacolul Lumi noi, programat în aceeași seară, în care Bill Murray performează alături de muzicienii Jan Vogler, Mira Wang și Vanessa Perez.
Bill Murray a povestit cu umor și sinceritate cum a luat naștere acest spectacol muzical-literar, precizând că inițiativa a pornit de la Jan Vogler și colaboratorii săi, dar că el a acceptat imediat provocarea. A subliniat importanța echipei cu care lucrează și bucuria de a face parte dintr-un proiect atât de rafinat artistic. Spectacolul, care a fost deja filmat într-o versiune anterioară la Acropole, s-a perfecționat de la o reprezentație la alta, spune actorul.
Discuția a continuat apoi spre un subiect personal și sensibil: rolul muzicii în viață și în artă. Întrebat despre relația sa cu muzica, actorul american a răspuns într-un mod foarte sincer: „Sunt un om leneș, dar când lucrez, o fac cu toată energia.” Muzica, spune el, este cea care „pornește mașinăria”, care conectează mintea, trupul și spiritul. Pentru el, actul artistic este o formă de epuizare completă și regenerare prin frumusețea trăită împreună cu publicul.
Într-un moment amuzant, Peter Bradshaw a adus în discuție celebra scenă din Ziua Cârtiței în care personajul învață pianul. L-a întrebat pe Murray dacă, în realitate, știe să cânte. Actorul a explicat că muzica nu e despre perfecțiune tehnică, ci despre încrederea și libertatea de a explora. „Imaginația negativă – gândul că nu ești suficient de bun – e cea care ne blochează”, a spus el, subliniind importanța curajului de a încerca.
Octavian Saiu a dorit apoi să exploreze influența improvizației asupra carierei lui Bill Murray. Acesta a povestit cum a început la The Second City Theatre din Chicago, locul unde a învățat regula de aur a improvizației: „da și…”. Nu negi ceea ce ți se oferă, ci accepți și adaugi. Acest principiu a rămas esențial pentru el – nu doar în artă, ci și în viață. Bill Murray a vorbit cu emoție despre importanța relaxării și încrederii între partenerii de scenă, criticând tensiunea competitivă care apare uneori între actori. A oferit și o anecdotă din filmul Tootsie, unde, jucând o scenă fără replici, a învățat că e la fel de important să-l faci pe celălalt să strălucească, pentru ca într-un final să primești aceeași generozitate înapoi.
Întrebat despre influența lui Peter Brook, Bill Murray a vorbit cu reverență. Apoi a vorbit despre spectacolul Faust regizat de Silviu Purcărete – pe care l-a văzut chiar în festival – l-a uimit considerabil și a recunoscut că l-a pus pe gânduri profund: „e un spectacol atât de bun, nu pot spune astfel. Este un spectacol excepțional. Am rămas efectiv mut. Nu voiam să mă gândesc, ci doar să simt, să primesc acest spectacol. Când prietenul meu m-a întrebat aseară ce părere am, nu mai exista gândire după Faust. Trebuie să-l aprofundezi, să-l absorbi. Corpul meu procesa spectacolul. Mă gândeam efectiv la ce am creat eu în viața mea. Noi avem un spectacol frumos, însă Faust e uriaș, e enorm. Are o amploare uriașă, sunt idei atât de importante, vezi actorii cum întrupează efectiv eșecul uman, modul în care ne dezamăgim creatorul în fiecare zi, în speranța că reușim să bifăm ceva.”
Peter Bradshaw a continuat în același ton introspectiv, afirmând că funcția teatrului și a artei este de „recentrat inima”. A adus în discuție ideea că improvizația e parte din viață, iar comedia – un gen artistic fundamental – este deseori marginalizată, mai ales în contextul premiilor. Bill Murray a fost de acord și a criticat influența dominantă a filmelor cu supereroi, produse de tehnicieni, nu de artiști: „Efectele speciale nu ating sufletul, nu deschid mintea, nu eliberează spiritul.” A pledat pentru întoarcerea la filmele care scot oamenii din casă, care adună comunități, care spun povești reale.
În final, discuția s-a îndreptat spre influența tehnologiei asupra cinematografului. Deși nu neagă valoarea accesului rapid la informație, Bill Murray a avertizat asupra dependenței de ecrane. A invitat publicul la un exercițiu simplu: „Simțiți-vă greutatea. Fiți aici.” Mesajul său a fost că prezența fizică, în săli de teatru sau cinema, are un efect incomparabil.
Peter Bradshaw a încheiat cu două întrebări: care a fost primul film văzut la cinema și care a fost primul film +18? Răspunsul lui Bill Murray: Frankenstein și, mai târziu, Pink Flamingos de John Waters. A adăugat de asemenea că îl preferă pe Dracula lui Bela Lugosi – „el e adevăratul vampir.”
Octavian Saiu a încheiat evenimentul exprimând recunoștința publicului pentru această întâlnire. Aplauzele care au urmat au fost pe măsura emoției din sală – un moment rar, uman, profund și irepetabil.
FOTO: Dragoș Dumitru, FITS 2025
