Sala Oglinzilor a găzduit, în cadrul FITS 2026, o întâlnire specială între regizorul belgian Luk Perceval și dramaturgul Matei Vișniec. Considerat una dintre cele mai importante voci ale teatrului european contemporan, Luk Perceval a vorbit despre parcursul său artistic, despre relația dintre teatru și istorie, despre nevoia de comunitate și despre rolul esențial pe care arta îl are într-o lume marcată de nesiguranță și conflicte.
Încă de la începutul dialogului, Matei Vișniec a evocat impactul pe care l-au avut asupra sa spectacolele lui Luk Perceval, amintind de întâlnirea cu creația regizorului belgian la Festivalul de la Avignon și de felul în care acesta a construit, de-a lungul anilor, un teatru al profunzimii emoționale și al apropierii autentice de ființa umană.
Întrebat despre interesul său pentru Europa Centrală și de Est, regizorul a mărturisit că multe dintre întâlnirile definitorii ale carierei sale au fost rezultatul unor întâmplări aparent accidentale. L-a menționat pe George Banu, care i-a facilitat primele contacte cu spațiul teatral din această parte a Europei, dar și influența unor creatori precum Tadeusz Kantor, Jerzy Grotowski sau Peter Brook.
„Ce am găsit diferit în Europa de Est este că teatrul nu este privit ca o formă de divertisment, ci ca o formă de artă”, a afirmat regizorul. El a explicat că tocmai această perspectivă l-a determinat să caute noi metode de lucru și să dezvolte un proces artistic bazat pe explorare colectivă și autenticitate.
O parte importantă a întâlnirii a fost dedicată modului în care Luk Perceval lucrează cu actorii. Mărturiile membrilor distribuției spectacolului „Sex, bani & foame”, prezentat în cadrul FITS, au oferit publicului acces la culisele unui proces creativ intens și profund.
Actrița Magda Grąziowska a descris experiența repetițiilor ca pe o întoarcere la esență, o stare de disponibilitate totală în fața procesului artistic. Pentru Ewa Kaim, colaborarea cu Luk Perceval înseamnă „să înveți să înoți în ocean”, un spațiu deopotrivă fascinant și periculos, care solicită o concentrare și o implicare emoțională totală. Małgorzata Zawadzka a comparat lucrul cu regizorul belgian cu traversarea unui tunel necunoscut, în care actorul este provocat să își depășească limitele fizice și emoționale pentru a descoperi noi resurse de expresie.
Un rol esențial în construcția spectacolului îl are și muzica. Justyna Skoczek a subliniat că întregul spectacol funcționează asemenea unei partituri vii, în care fiecare actor contribuie la construirea unei experiențe comune. „Totul este muzică în acest spectacol”, a explicat ea, vorbind despre căutarea permanentă a esenței emoționale și despre dorința de a găsi forma cea mai autentică de comunicare cu publicul.
Conversația s-a îndreptat apoi către universul lui Émile Zola, care stă la baza spectacolului „Sex, bani & foame”. Luk Perceval a povestit că interesul său pentru universul scriitorului francez a început în 2014, când a fost invitat să facă un proiect într-un fost complex industrial din Duisburg, una dintre zonele cele mai afectate de șomaj din Germania.
Descoperind că „Germinal” face parte din ampla frescă a celor douăzeci și două de romane ale ciclului Rougon-Macquart, regizorul a început să exploreze modul în care Zola descrie relația dintre putere, bani, sărăcie și traumă socială. Dincolo de dimensiunea istorică, el a identificat în opera scriitorului francez mecanisme care continuă să modeleze societatea contemporană.
„Nu era important pentru mine doar să privim în trecut, ci să vedem și chinurile și decalajul imens dintre cei săraci și cei bogați”, a explicat Luk Perceval.
În partea finală a conferinței, conversația s-a concentrat asupra marilor teme care traversează creația regizorului belgian: războiul, memoria colectivă, colonialismul, radicalizarea și traumele transmise între generații. Referindu-se la spectacole precum „The Black-Yellow-Red Trilogy” sau proiectele dedicate istoriei coloniale a Belgiei, Luk Perceval a vorbit despre responsabilitatea artistului de a aborda subiecte incomode și de a crea spații de reflecție.
Pentru el, teatrul rămâne înainte de toate un ritual comunitar. „Mă întreb mereu ce poveste vreau să împărtășesc astăzi. Nu mă preocupă să mulțumesc publicul. Teatrul este un loc în care putem împărtăși ceea ce ne îngrijorează cu adevărat”, a spus regizorul.
Într-o lume dominată de zgomot, viteză și imagini care concurează permanent pentru atenția noastră, teatrul devine, în viziunea sa, unul dintre puținele spații în care oamenii mai pot sta împreună pentru a asculta și a înțelege. „Teatrul pentru mine a devenit un loc în care pot medita. Este un spațiu în care ne uităm unii la ceilalți și ne ascultăm unii pe ceilalți.”
Întâlnirea de la FITS s-a încheiat cu aplauzele publicului și cu concluzia formulată de Matei Vișniec, care a sintetizat poate cel mai bine sensul dialogului: „Fără artiști am fi infinit mai săraci.”
FOTO: Dragoș Dumitru, FITS 2026
