Una dintre întâlnirile cu sala arhiplină din cadrul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu a fost dialogul dintre regizorul Cristian Mungiu și criticul de teatru Octavian Saiu. Proaspăt recompensat cu al doilea Palme d’Or din carieră pentru filmul FJORD, cineastul a vorbit despre felul în care își alege poveștile, despre responsabilitatea artistului într-o societate tot mai polarizată, despre educație, moralitate și provocările de a face cinema astăzi.
Încă de la început, Cristian Mungiu a mărturisit că alegerea unei noi povești este cea mai dificilă decizie din întregul proces de realizare a unui film. Nu pornește niciodată de la o temă abstractă, ci de la întâmplări care îl ajută să înțeleagă mai bine lumea în care trăim. „Nu plec de la o temă, ci de la povești (…) Mă interesează să înțelegem mai mult despre noi, să intrăm mai mult în profunzime.”
Regizorul a explicat că filmele sale pornesc adesea din fapte reale sau situații aparent cunoscute, însă interesul lui nu este să reproducă ceea ce presa a relatat deja, ci să descopere mecanismele și motivațiile din spatele acestor evenimente. A amintit exemple din R.M.N., Bacalaureat și noul său film FJORD, toate construite în jurul unor întrebări despre societate, responsabilitate și alegerile pe care le fac oamenii.
Discuția s-a îndreptat apoi către tema moralității și a responsabilității artistului. Cristian Mungiu a subliniat că, în calitate de regizor, încearcă să nu judece personajele și să nu transforme filmul într-un instrument de propagandă. „Eu consider că nu e suficient de etic ca eu, ca regizor, să iau partea cuiva din povestea pe care o prezint, pentru că atunci devine propagandă.” În opinia sa, rolul cinemaului este să creeze spațiu pentru reflecție și dialog, nu să ofere răspunsuri definitive. Tocmai de aceea își dorește ca spectatorii să iasă din sală cu întrebări și cu disponibilitatea de a-și pune sub semnul întrebării propriile convingeri.
Vorbind despre FJORD, film premiat în acest an cu Palme d’Or, Cristian Mungiu a explicat că preocuparea centrală a fost radicalizarea tot mai accentuată a societății și dificultatea oamenilor de a mai purta un dialog autentic. „Încerc să spun o poveste cu îndemnul de a încerca să ne imaginăm cum ieșim din această criză a radicalizării.” Regizorul a observat că lumea de astăzi este din ce în ce mai polarizată, iar răbdarea și disponibilitatea de a asculta opinii diferite sunt tot mai fragile. În acest context, consideră că dialogul și nu certitudinea absolută rămâne una dintre puținele căi prin care societatea poate evita conflicte și mai profunde.
O parte importantă a conversației a fost dedicată schimbărilor prin care a trecut cinematografia în ultimele două decenii. Mungiu a vorbit despre experiența realizării primului său film într-o altă limbă, despre colaborarea cu actori internaționali și despre diferențele dintre industria românească și cea occidentală. A recunoscut că notorietatea unor actori precum Sebastian Stan a făcut posibilă finanțarea unui proiect de o asemenea amploare, dar a subliniat că, din punct de vedere artistic, modul său de lucru a rămas același.
Dincolo de succesul internațional, cineastul a vorbit și despre dificultățile concrete ale profesiei: lipsa infrastructurii culturale, problemele de finanțare, numărul redus de cinematografe din România și nevoia unor manageri culturali bine pregătiți. În opinia sa, dezvoltarea culturii depinde nu doar de artiști, ci și de oamenii care știu să construiască instituții și proiecte pe termen lung.
Spre final, Octavian Saiu l-a întrebat de ce îi este cel mai teamă. Răspunsul lui Cristian Mungiu a fost unul despre exigență și luciditate, nu despre succes. „Mi-e teamă să nu depășesc momentul în care ceea ce pot face nu o să mai fie suficient de relevant și să am puterea să mă opresc.”
Dialogul de la FITS 2026 a fost mai mult decât o conversație despre cinema. A fost o reflecție asupra responsabilității artistului, asupra felului în care poveștile pot deschide întrebări esențiale despre lumea în care trăim și despre nevoia de a păstra dialogul într-o societate tot mai grăbită să emită verdicte.
FOTO: Dragoș Dumitru, FITS 2026
