Și stelele au suflet este un spectacol japonez scris de Hitomi Totsuka, studentă în anul trei la facultatea Nihon University din Japonia, și jucat de Ryo Kaneko, Mao Yamasaki, Kokoro Watanabe și chiar de autoarea însăși, sub regia lui Shigeki Nakano. Acesta reprezintă o îmbinare a suprarealismului cu un fin umor negru care îi oferă multidimensionalitate artistică şi o originalitate aparte. Dramaturga afirmă că a scris piesa de teatru „privind în depărtare – atât de departe, încât propria mea existența părea să devină transparentă”, metaforă utilizată și în spectacol pentru a surprinde o dorință de evadare și chiar de dispariție a unuia dintre personaje. În plus, în ciuda viziunii unui cadru îndepărtat de realitate, Hitomi ajunge la concluzia că piesa a devenit, în cele din urmă, „povestea unor ființe nu atât de diferite de noi, fie ele oameni sau extratereștri”.
Și stelele au suflet prezintă mai multe fire narative care sunt conectate cu ajutorul unui spectacol stradal din Tokyo numit Radio Unconsciousness, în care tineri se întâlnesc şi recită poezii în întuneric. Acesta leagă acțiunea prin versuri care se repetă pe parcursul spectacolului de teatru și care obțin astfel un sens mai profund. De exemplu, unul dintre versuri este mai târziu dezvăluit ca fiind modul în care Marume, extraterestra care se ocupă cu monitorizarea modului de lucru din instalația subterană din Niigata, încurajează muncitorii să muncească cu spor pentru a produce energie electrică.
Spectacolul se deschide cu imaginea spectacolului stradal Radio Unconsciousness și, ulterior, cu cea a unui bărbat care pedalează pe o bicicletă, moment simetric cu finalul în care rolurile se inversează, iar extraterestra ajunge să pedaleze în locul lui. Cu cât se desfășoară acțiunea, spectatorii sunt purtați dintr-o poveste în alta, astfel conturându-se o imagine de ansamblu a lumii create de către studentă: una distopică, marcată de căderi de meteoriți, epuizare și izolare.
La instalația subterană din Niigata este surprins un bărbat orb care vorbește în ghicitori, glume și reflexii filozofice neașteptate. În ciuda condițiilor inumane în care muncește, el surprinde prin modul în care se raportează la lumea înconjurătoare, pe care și-o imaginează într-un mod pozitiv. Acesta intră în vorbă cu Marume, care la rândul ei se exprimă prin poezii și cântece și poartă o discuție emoționantă despre amintiri, lumină și mai ales despre sensul vieții într-o lume distrusă. În alt plan, ne sunt prezentați doi extratereștrii care trăiesc pe Pământ și care practică yoga pentru a se putea reconecta cu universul. Ei au parte de un dialog comic în care apare conceptul dorinței de a deveni invizibil cu scopul de a evada, dar și alte subiecte care au un substrat sumbru precum moartea și trecerea timpului. La bordul unei nave spațiale îndreptate spre Pământ, alți doi extratereștri pun la cale un plan absurd și tulburător de a-și genera energie prin efort uman. Aceștia au o conversație caraghioasă, dar neliniștitoare în care încearca să afle dacă unul dintre ei este sau nu mort și, în același timp, ce se va întâmpla în momentul în care vor ajunge la destinație.În final, este prezentat și ultimul fir narativ care descrie povestea unui cuplu cosmic aflat în luna de miere, pierdut în spațiu și rămas fără combustibil. Conflictul lor domestic aduce o nouă perspectivă spectacolului, iar coliziunea cu nava celorlalți extratereștrii evidențiază universul guvernat de echilibre fragile și accidente. Astfel, o aterizare forțată pe Pământ reunește toate firele narative, însă, nu există un deznodământ clar fapt care oferă șansa spectatorului să deducă concluzia finală.
Și stelele au suflet este un spectacol complex, plin de simboluri ascunse care te fac curios să descoperi mai mult, care surprinde prin învelișul său comic, dar care, prin subiectele abordate, îți trezește curiozitatea. Un lucru de aplaudat este prestația actorilor care au reușit să transmită emoțiile și mesajul unui public nevorbitor de limbă japoneză, desigur cu ajutorul unei traduceri exacte și sincronizate.
Articol redactat de Irina Pojar, voluntară în cadrul celei de-a 33-a ediții a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu. Articol editat de Șerban Suciu, content specialist.
