Round-up-ul zilei 3

A treia zi de FITS a stat sub semnul direct al temei.

Pe scena de la Centrul Cultural „Ion Besoiu” oamenii au putut vedea Moya, un singur suflet, spectacolul de circ contemporan al companiei sud-africane Zip Zap Circus, al cărui nume înseamnă „spirit” sau „suflu de viață”. Cu acrobație și muzică live, povestea lui despre legăturile nevăzute dintre oameni a căzut fix pe inima ediției.

Și restul zilei a fost pe măsură. Electra, în regia lui Mihai Măniuțiu, a adus pe scenă un suflet mistuit de durere și de setea de dreptate, iar Pescărușul Teatrului Național „Satiricus Ion Luca Caragiale” a pus față în față dorul și arta. Au mai fost Lola Blau, concertul 100 de ani de gospel, Valentina, zeițe de categoria B, concertul F.Charm din Piața Mare și Consultațiile poetice din Piața Huet, plus încă multe altele, pe scene și în colțuri neașteptate din oraș.

O zi în care sufletul a avut o mulțime de fețe, exact câte îi cere ediția asta.

Material realizat de Şerban Suciu, Content Specialist FITS

Prin ochii voluntarilor aducem perspectiva celor mai tineri spectatori ai festivalului. Iris Neacșu, voluntară în departamentul de comunicare, a scris despre două spectacole pe care le-a privit din inima generației ei. În „Stupid Fucking Bird”, rescrierea contemporană a „Pescărușului” lui Cehov, a regăsit neliniști vechi de peste un secol, semn că, oricât s-ar schimba forma, sufletul rămâne același: „Pulsul identității în reflexie cu trecutul”. Al doilea articol pornește de la „Colibri”, producția Teatrului de Artă București în regia lui Florin Piersic Jr., unde a citit frica unei generații care se întreabă ce înseamnă să muncești și să mai apuci să visezi: „Frica de metamorfoză în pasăre Colibri”.

Puteți găsi galeria foto din a treia zi de FITS 2026 aici 🙂

Călătoria sufletului | Capitolul 3: Ka, ba, akh, ren și ib

Până acum am întâlnit sufletul ca pe un singur lucru, care iubește sau care își alege soarta. Egiptenii antici vedeau însă altceva: pentru ei, omul era alcătuit din mai multe suflete deodată, fiecare cu numele și cu rostul lui. Era mai întâi ka, suflul vieții, dublura care se năștea odată cu tine și care, la moarte, te părăsea. Ka avea nevoie să fie hrănit chiar și dincolo de mormânt, de aceea egiptenii lăsau ofrande de pâine și de bere pentru cei plecați. Era apoi ba, înfățișat ca o pasăre cu chip de om, partea care te făcea să fii tu și nimeni altul. Ba putea părăsi mormântul și zbura între lumea celor vii și cea a morților, întorcându-se la trup când se lăsa noaptea.

Din unirea lui ka cu ba, după rânduielile de înmormântare, se năștea akh, sufletul strălucitor și nemuritor, cel care urca să locuiască printre stele. Și mai era ceva, la fel de special: ren, numele. Cât timp numele tău era rostit de cei vii, tu trăiai mai departe. Ștergerea numelui de pe ziduri era o a doua moarte, mai cumplită decât prima.

Și, în mijlocul tuturor, inima. Pentru egipteni, ib, inima, nu era doar un organ, era locul în care se adunau gândurile și faptele unui om. La îmbălsămare, scoteau aproape toate organele, dar inima o lăsau la locul ei, fiindcă de ea aveau nevoie dincolo. Acolo, în sala judecății, inima avea să fie așezată pe un taler de cântar, față în față cu o pană, pana adevărului.

Ce frumos că un popor atât de vechi a simțit ce simțim și noi în sala de teatru: că omul nu e niciodată un singur lucru. Pe scenă, actorul e deodată el însuși și altcineva, o inimă vie care bate sub o soartă împrumutată. La FITS, zece zile la rând, vedem sufletul desfăcut în fețele lui și pus, bucată cu bucată, sub lumina reflectoarelor. Dacă egiptenii aveau dreptate, atunci teatrul e tocmai locul unde numele celor de demult sunt rostite din nou, seară de seară, și ținute departe de a doua lor moarte.

Jurnalul zilei

Puteți retrăi a treia zi de festival prin ochii echipei video FITS! 🙂

Conferințele au mers mai departe. Despre cartea de artist și despre cum se mai face ea azi a discutat Dan Perjovschi cu invitații săi, în „A tipări e un act de rezistență”. Gigi Căciuleanu a vorbit cu Octavian Saiu despre libertate și despre mișcarea care devine poezie, în „Libertatea e greu de obținut și îngrozitor de greu de asumat”. Iar scenografii Velica Panduru, Dragoș Buhagiar și Philip Bussman au căutat, alături de Ionuț Sociu, spațiul care rămâne viu după ce se sting luminile, în „Spațiul care continuă să vorbească după ce se sting luminile”.

FITS Talks continuă zi de zi, de la ora 13:00, în direct pe Facebook și mai apoi pe Youtube. A treia ediție a sezonului 5 îl așază în fața lui Marius Chivu pe compozitorul Vasile Șirli, omul a cărui muzică a însoțit unele dintre cele mai puternice spectacole ale lui Silviu Purcărete, printre care celebrul Faust, și care a fost, mai bine de 20 de ani, directorul muzical al Disneyland Paris. O discuție despre muzica privită ca suflet al spectacolului, drept în miezul temei de anul acesta.

Revista Aplauze

Cel de-al patrulea număr al Revistei Aplauze este disponibil atât digital, pe site, dar şi în spaţiile de joc ale Festivalului Internațional de Teatru Sibiu.

Mulțumim că ați citit newsletterul FITS! Vă puteți abona pentru a primi periodic prin email noutățile noastre.